De cand inspiratia ma parasise
Ma parasisem intr-un colt de camera cu TV nestins.
De cand inspiratia ma parasise
Ma parasisem fara mangaieri intr-un pahar de tequila.
Si nimeni nu intra.
Si nimeni nu iesea.
Si eu ma jucam cu timpul.
Si timpul se juca cu mine.
De cand inspiratia ma parasise
Uitasem ce culoare e cand iubesti.
Si nici azi nu imi amintesc prea bine.
De cand inspiratia ma parasise
Ma jucam cu logica si cu axiomele
Si nu gaseam nimic nou sa imi demonstrez.
Si nu scriam nimic.
Si nimeni nu imi scria.
Si nu tineam penelul in mana.
Si tastele scriau rapoarte fara mine in ele.
Dar am prins un colt de verde.
Si am prins un colt de zapada.
Am prins intre dinti o salata care se face mugur.
Si care se face samanta.
Si care se face ram.
Si inghit verdele ca apa,
Curge prin mine.
Curge prin mine.
Curge...
Si inspir sacadat,
Praca plange bunica.
Parca plange mama.
Parca plang zecile de lacrimi ce nu le-am plans,
Desi sunt un copil aievea plangand.
Si plangacios.
Mi-e frica de verde, nu stiu ce sa fac cu el.
Il mananc si il beau.
Ma preling.
Si curge.
Ma curge latent.
Nu stiu nici azi ce sa fac,
Dar ce noroc de mine ca m-a atis inspiratia!
0 comments:
Post a Comment