1/2

Ne-am obişnuit sǎ dǎm importanţǎ unor tradiţii şi unor valori care sǎ ne completeze existenţa sau sǎ ne dea iluzia cǎ putem umple anumite goluri ale existenţei noastre.

Umani fiind, nu ne putem disloca din societate şi nici nu ne putem abate de la anumite reguli ale sale unanim acceptate.

Tot umani fiind, nu suntem creaţi pentru a fi solitari. Chiar şi cei care preferǎ singurǎtatea, cautǎ acea fiinţǎ „rarǎ” care sǎ umple un vid.

Oricât de complecşi, avem nevoie de o dozǎ bunǎ de simplitate care sǎ ne ajute sǎ ne punem în echilibru cu lumea şi cu noi înşine.

Şi, pentru ca dragostea sǎ fie simplǎ, decidem: avem un sortit, poate chiar dinainte de naştere, sau avem o jumǎtate aici, în lume. Pe care o cǎutǎm toatǎ viaţa. Iar dacǎ nu merge bine într-o relaţie, înseamnǎ cǎ nu este el/ea sau cǎ nu a fost sǎ fie. Şi cǎ trebuie sǎ mai cǎutǎm. Unii dintre noi rǎmân blocaţi în proiect: dacǎ “jumǎtatea” pleacǎ, înseamnǎ cǎ a greşit; dacǎ nu ne-a acceptat încǎ înseamnǎ cǎ are nevoie sǎ se mai gândeascǎ în timp ce noi aşteptǎm lnişiţi. Confortabil, nu?

Ne consolǎm uşor cu gânduri tradiţionale, a fost o datǎ ca nicioadatǎ…Dar ce ar putea urma? Toţi anii care rǎmân sau încercǎrile care rǎmân?

Basmele ne deruteazǎ încǎ de mici şi credem în vise şi forţe supranaturale: magia întâlnirii…

În plus, mereu se creazǎ ideea de happy end, care întǎreşte preconcepţia cum cǎ de unii singuri nu suntem în stare a fi. Ideea de a salva sau a fi salvat este construitǎ din timp în mintea copiilor, astfel:
- Albǎ ca Zǎpada – reînviatǎ de Prinţ
- Frumoasa Adormitǎ din Pǎdure – trezitǎ din lungul somn de Prinţ
- Frumoasa şi Bestia – ea îl salveazǎ pe el de blestemul urâţeniei
- Cenuşǎreasa – cel mai bun exemplu: ce ar fi fost viaţa ei dacǎ nu îl întâlnea pe Prinţ?
- Prinţul Broascǎ: ea îl transformǎ cu un sǎrut.

Cred cǎ Shrek este o invenţie foarte constructivǎ: ea alege sǎ rǎmânǎ Ogar pentru el.
Astfel, se mai dǎrâmǎ din miturile conform cǎrora Frumuseţea are o singurǎ faţǎ, şi anume aceea pe care noi, societatea, o agreǎmJ.

Ceea ce aş vrea totuşi sǎ extrapolez este nevoia de a trece anumite bariere, pentru cǎ universurile noastre ca oameni sunt mereu separate, şi trebuie sǎ fim stǎpânii propriei noastre lumi pentru a putea pǎtrunde într-o alta.

Maturizarea trebuie sǎ constea în întregirea propriei lumi, pentru a o pregǎti astfel încât aceasta sǎ fie capabilǎ sǎ integreze un alt „eu”.

Şi fie cǎ ne considerǎm a fi 1, fie cǎ ne considerǎm ½ , trebuie sǎ ne asumǎm existenţa şi sǎ ne bucurǎm de ea, fǎrǎ a aştepta cealaltǎ ½ , fǎrǎ a privi în urmǎ cu regret.

Cam ştiinţificǎ abordarea mea, ce-i drept: lucrurile chiar pot fi simple, putem decide sǎ nu le complicǎm. Poveştile sunt frumoase dacǎ alegi sǎ te bucuri – fǎrǎ sǎ te pierzi – de ele.

Poate cǎ sunt ½, dar mǎ simt întreagǎ şi am sǎ mǎ bucur în întregime.



Fiona:)