Iti multumesc ca existi si imi dedici o parte din timpul tau. Deseori mai mult decat merit. Privesc pozele tale si nu vad nici una in care sa nu zambesti - chiar si cand esti serioasa, ochii tai zambesc.
Mi-esti draga si nu pot sa cred cu ce usurinta imi spui ca ma iubesti, desi nu consider ca merit...mai stii cate aventuri? cate drumuri in crucis si cate aventuri matinale?
Noi stim sa dansam si sa ne luam zborul, sa ne machiem si sa ne demachiem, sa fim noi fara sa ne fie rusine. Noi vorbim si frumos si urat si scriem cu vorbele astea pagini lungi, uneori cu multe puncte de suspensie, alteori cu un punct si atat.
Te iubesc si o spun cu o usurinta care ma sperie dar ma face si fluture. Si pot sa ti-o spun cand vrei, cand te ajuta, cand ma ajuta.
A trecut asa de mult timp de cand ma suporti incat ma intreb cum de ai reusit...cum mai reusesti inca, cum de ti-e dor, cum de ne suntem egale.
As avea atatea lucruri sa iti spun zilnic, daca nu as fi la fel de inchisa in mine si misterioasa pe cat de sociabila si vorbareata par.
De multe ori vreau sa plang, dar nu am un motiv anume, pur si simplu vreau sa imi clatesc privirea si mintea. De multe ori, vreau sa rad in hohot si mai zic o gluma si mai fac cu ochiul.
Mi-e tare dor de tine si nici nu stii ce bine imi pare ca mi-am dat sansa asta - e minunat sa iti fie dor de cineva, sa apreciezi prezenta prin absenta si sa pretuiesti ceea ce ai prin pura ta alegere.
Te-am ales si ma bucur ca m-ai ales, dau mult credit intamplarii si ma felicit ca am profitat de ea.
Iti multumesc pentru simplul fapt ca existi si ca esti tu, ca existi asa si nu altfel.
Ma bucur de tine si de ce imi trimiti, de energia pozitiva, de gandurile bune, de minunea firii.
Iti multumesc!:)
3 comments:
wow.
sunt lipsita de cuvinte, si stii ca asta nu mi se intampla foarte des:). spun asta pentru ca postul pe care tocmai l-am citit... nu stui, pe la jumatate mi-au tasnit lacrimi din ochi! ti-am citit mailul, apoi am intrat pe blogul meu sa iti citesc comentul, si apoi am dat clic pe poza de langa comment si apoi am ajuns la tine pe blog, in postul asta, in sufletul tau, simtindu-ma, din nou, acasa. Unul dintre putinele spatii pe care le numesc "casa" - "acasa". Nu sti u daca e despre mine sau despre altcineva :) adevarul e ca nici nu conteaza pentru ca e despre prietenie si ma regasesc in aceasta alaturare fericita! Tu si eu, noi doi, noi amandoi!
Te sarut apasat pe frunte cu intensitatea unei prietenii traite prin toti porii si prin toate celulele existentei mele!
Te iubesc! Doar atat
hai, nu mai postezi nimic?
Mi-e dor de tine, si nu uita, orice s-ar intampla, cu oricine si oriunde, eu cu tine, tu cu mine, mereu - mai ales atunci cand sunt fara de mine eu si fara de tine tu!
Cu tine acum
Mo
Hei Rox...I miss u too...pe mine nu m-ai uitat nu?
hugs mer
Post a Comment