Este una dintre acele dimineti in care soarele se acopera lenes de nori care se plimba pe albastru cerului intr-o gratie si un mister care ma linistesc subit.
Este una dintre acele dimineti cand singuratatea face foarte mult bine – ca o clipa ce se impreuneaza cu alta in pace si tacere. Doar Eva Cassidy clateste cu vocea ei sunetul de autobuz.
Sunt acasa la un prieten care se afla in Paris. Colega si prietena mea a fugit intr-o tura in Elvetia iar eu stau si privesc pe geam. Ma gandesc…atunci cand sunt acasa mi-e dor de aici iar cand sunt aici mi-e dor de acasa. Si nicodata nu e prea mult si mereu e asa de bine !
Nu incurajez fumatul, insa tigara asta unica Marlboro lights isi plimba fumul prin aer catre fereastra si parca imi vine insipratia, pofta de viata si de scris. De plimbat si de ascultat. De incarcat bateriile si de dansat singur sub soare sau sub luna.
Mi-e dor de un concert live, de o plimbare prin parc sau de un somn de dupa-amiaza acolo (cum fac eu de obicei – colapsez in mijlocul distractiei). Mi-e dor de cum stiam sa imi adun prietenii si acum nu mai stiu si in acelasi timp ma bucur de mine, care a invatat atat de multe in ultimul timp si care stie cum sa traiasca si cum sa vorbeasca acum – desi de multe ori emotia ma copleseste (inca).
Ma bucur de sambata asta, cea mai frumoasa zi a saptamanii, de orele si minutele ei, de poezia ei, de bucata ei de realitate si creez linii negre peste un fond alb. Nu dau nimic esential – sau poate tocmai asta este esenta : sa poti trai simplu si sa te bucuri la fel. Sa stii sa lasi muzica sa umple camera si sa te gandesti cat de frumos este sa iubesti.
Ma bucur de sambata asta si de lipsa ei de egoism si graba. Poate ar trebui sa iau un trend in nou, poate ar trebui sa mai dorm…dar ce conteaza ce trebuie cand minutul pe care il traiesti este asa frumos ca nu vrei sa ii dai nici un grad de comparatie ?
Ma bucur si eu de sambata asta si atat.
0 comments:
Post a Comment