Inteleg ce simti...

Atunci cand avionul cu aripile sale imense se detaseaza de sol si tinteste spre sus...tot mai sus...tot mai sus...

Orase si orase se indeparteaza lasand intre ele atatea mii de oameni care dorm, abia se trezesc, se iubesc.
Oameni si oameni, care isi iau la revedere, care zambesc, care plang, care isi degusta dupa-amiaza.
Oameni si locuri, locuri dragi, sfintite de prezente asemanatoare...

Vii si pleci, fara sa stii ce urmeaza, de ce urmeaza si ce poti sa alegi. Te intrebi, plangi, iti trece, adormi, te trezesti si trebuie sa mergi mai departe.

Atatea avioane stralucitoare si frumoase, care cu bunatatea lor te poarta spre casa, departe de casa, in lume.

Inteleg ce simti cand treci dintr-o lume in alta, cand nu apartii unui loc, sau cand locul de care apartii nu are cu sine toti oamenii pe care ii iubesti si care te vor.

Inteleg ce simti cand un dor imperceptibil si adesea strain iti devine amic si umbla peste tot cu tine...

Inteleg mai bine azi pentru ca avionul decoleaza spre distante mai mari, continente mai calde, mai insorite.
Prieteni...unul azi, unul maine, in septembrie, la anul...cine mai stie...

O durere lina, de care nu te poti detasa si o tii cu tine, ca pe un strugure dulce-amar ce iti colinda simturile in fiecare zi.
Mi-e deja dor - ca atunci cand aveam 4 ani si o asteptam zilnic pe mama.
Un dor inexplicabil si ascuns, care ma tine aproape de Dumnezeul meu, pe care il mai rog ceva cu fiecare minut.

Inteleg ce simti in toate astfel de minute si secunde, si pentru ca inteleg am sa ma cuibaresc, sa tac, sa dorm, sa zambesc...mai des si mai des si mai des...