Sambata a trecut repede.
Parca mi-a fost prietena…
M-am trezit de dimineata, pe la 7, ca de obicei, am vorbit cu Maria si m-am culcat la loc – o data pe saptamana e sambata, nu?:)
Am mai visat un pic si m-am trezit repede repede sa merg cu Almitza si Dan la cumparaturi. Mi-a casunat pe niste bratari mari care nu pareau deloc scumpe asa ca I’ve indulged myself…
Am trimis un mesaj lui Helene cu care m-am intalnit la 13.00 in Hyde Park. Este colega mea la TCS si nu am pretrecut prea mult timp impreuna. Insa eu devin mereu prietena buna cu cei din jurul meu si nu mi-a putut rezista :)…Am luat pranzul in parc, ne-am plimat dupa care mi-am luat inima in dinti (in principiu caninii, fiind singurii pe care nu i-am plombat in scurta si lipsita de Calciu viata) si am insotit-o in Newberry Park unde am privit o parte din jocul de cricket.
Pentru mai putin cunoscatori, o parte din joc poate inseamna sa zicem 3 ore…sau mai mult :). Mai era o petrecere programata, dar am simtit nevoia sa petrec putin timp cu mine, in liniste, apoi cu muzica…pe strazi…pe scarile de langa casa lor…
Am mers sa le cumpar rame pentru pozele grozave pe care le au, am luat un tren rapid si am mai colindat in timp ce U2 mi-a mai spalat putin mintea. Priveam in zare si am luat o gura de apa gandindu-ma ca, uite, sunt pe o scara rece dintr-un oras pe care nu il cunosc inca bine si ma simt minunat cu mine insami.
E un sentiment din acela de usurare pe care nu l-am mai simtit demult. Exact asa ca in cantec - easy like Sunday morning, fara griji, multumita dupa o discutie cu ai mei la telefon de faptul ca ei sunt bine, fericiti si descurcareti ca intotdeauna.
Stau pe scara rece si privesc...ma gandesc…cat de buna pot fi uneori (rar, dar sa fim indulgenti cu noi insine), ma gandesc cat de multe pot sa aduc in viata celor dragi, cat de des ma uita ei, cat de nebuna sunt eu, cat de dificila pot fi, insa atat de fericita in dificultatea mea :)…privesc si deodata muzica se intrerupe…Bono ma intreaba – what more in the name of love ?:)
0 comments:
Post a Comment