Recuperand timpul pierdut

Mi-e dor sa scriu si glumesc in romana - intr-un farmec simplu pe care cei de aici nu il inteleg si ca atare nu am cum sa il aprecieze...

Si atunci cand incep sa scriu, pentru ca nu am mai scris demult, gandurile mele se blocheaza in colturi de ecran. Ceea ce vreau sa scriu a fost general - usor aiurea - de un rand din horoscopul de azi, care imi spune sa stau linistita in varful muntelui si sa ma relaxez macar putin, multumita de ceea ce am realizat.

Atunci, ma gandesc inapoi, rewind...rewind...ce am facut de cand am terminat scoala? De cand mi-am luat diploma de licenta undeva in jur de 8.50?

Am lucrat intr-o companie mica si intr-o multinationala, am facut training si am colaborat cu dou companii de care imi este tare drag pentru ca sunt bune si au niste AIESEC-eri foate tari in ele - Ascendis si Catalyst.

M-am sfortat un pic (admit ca nu foarte mult) si am ajuns in UK, unde dupa atata timp sunt din nou trainee. Am crezut ca titulul jobului este unul adevarat si relevant si ca am sa ajung pentru pima oara in viata mai devreme acasa (sa luam, spre exemplu un 18.00).
Deh, cum spune o veche zicala din satul de bastina - 'munca il cauta pe prost', asa ca am imbratisat-o cum se cuvine.

Seful meu nu e obisnuit sa roage si sa multumeasca prea mult, desi e foarte bine intentionat - asa e cultura, ce sa faci...Avem de lucru cam la modul ca intr-o saptamana trebuie sa ma ocup de o baza de date de 600 de asociati pentru care culeg updates si pe care ne dorim sa ii trimitem inapoi (dupa 2 ani e foarte scump sa platesti viza unui indian in UK).
Mai am o baza de date de peste 5000 de angajati si la fiecare inceput de saptamana fac o analiza cu cati au venit, cati au plecat, etc. Aici se adauga doua alte de baze de date in functie de tip de angajat, ca avem foarte multe, dar nu intru in detalii.

Uneori sunt implicata in activitati de staffing intern care este cel mai dezvoltat dintre toate companiie la car ma pot gandi acum, fie ele sau nu in top 100.

Si sunt o multime de activitati care se intampla la fiecare inceput de luna sau in fiecare quarter cum ar fi estimarea fortei de munca (colectata de mine de la 50 de proiecte) sau analiza plata salariu - suma incasata de la client.

Suna tare plictisitor cand ma gandesc, dar trebuie sa admit ca invat foarte mult si ca m-a ajutat sa nu ma tem de cifre, ci sa stiu sa le prelucrez. Mama ar fi mandra sa ma vada in actiune.

In plan personal, am castigat o multime de prieteni pentru care am devenit instantaneu 'Poxy'. Un coleg facea haz de mine ca ma tot striga 'Roxana' si nu raspundeam in timp efectiv asa ca m-a strigat pe numele 'de scena' si de atunci intre prieteni asa am ramas.

De asemenea, am fost intrebata de ce 'Pox' si am mintit (ca sa nu ma complic cu explicatii) ca noi in Romania punem p in fata a orice. De atunci facem haz schimband initiala numelor colegilor cu litera p. Acum imi dau seama ca neaos romanesc sa incepi ceva cu p nu e prea bine. P..ana mea (cu care scriu acum) :-)

Ma bucur de o viata care nu mai pare nici scumpa nici interzisa, de aceea nu mai fac excese, ci ma relaxez.

Pentru cititorii cu adevarat interesati, va rog sa increcati sa introduceti in tara ca slang 'Aaramse' - e echivalentul din hindi si suna prea tare, au ba?

Nu ma simt pe nici un munte, duc o viata normala si incerc sa ma comport cat se poate de profesionist la lucru si cat de pieteneste posibil cu cei ce imi sunt dragi, desi cu ambele reusesc sa calc de minune in strachini (al doilea sport preferat dupa admiratul vitrinelor magazinelor).

Sunt mult mai multe de povestit despre diferentele culturale, despre cat de comunist suna robotul de la Ambasada Romaniei in UK, despre cat de usor mi se pare aici sa obtin unele lucruri pentru ca ei stiu ce inseamna 'customer care' si despre cat de restrictionata sunt uneori (aici rebelisme mai rar).

Toate la timpul lor cel limitat:-)...

[The return of Poxy Part II shall soon be released]