Am sa incep prin a explica ce vreau sa spun prin simbolica numerologica de mai sus:
11.11 - ziua mea, in fiecare an. E probabil cel mai simplu de tinut minte, motiv pentru care am primit o multime de urari si ganduri bune, de la oameni de la care poate nici nu ma asteptam.
Ziua mea m-a facut sa si realizez cat de mult ma simt apropiata de cateva personaje cheie din viata mea: asteptam cu viu interes urarile lor, un telefon, un text, un mesaj pe facebook sau in cazul celor din UK o vizita.
Imi place sa fie ziua mea pentru ca mi se ofera si ma straduiesc sa dau dublu inapoi. As vrea sa fie ziua mea in fiecare zi! De aceea, de pe 11.11 si pana acum am incercat sa pretind ca e ziua mea in fiecare zi.
25 - am un sfert de secol - deja! Cand a trecut tot acest timp, nu stiu, dar a trecut foarte repede cu multe si de toate. Ma simt bine all in all, la pace, inconjurata de esentialele vietii: dragoste, oportunitati si posibilitatea de a-mi face viata sanatoasa si plina.
Nu regret nimic, sunt cateva lucruri de care nu sunt tocmai mandra, dar am invatat sa ma accept si asta imi da curajul sa incerc de ori de cate ori simt nevoia. Am facut multe, am ratat multe, dar atata timp ca am avut un impact pozitiv sunt fericita.
Ce inseamna impact pozitiv? Ca i-am sustinut mereu pe cei dragi (cei dagi mie nu au nevoie de ajutor, ca se descurca - au nevoie de sustinere), am ajutat oamenii din companiile cu care am lucrat si pe cei care interctioneaza cu acestea, am protejat natura cat am putut de mult - nu folosesc plastic decat pentru obiectele cosmetice (nu s-a inventat altceva), nu folosesc vesela si hartie in exces, imi place curatenia dar nu consum apa mai mult decat este nevoie.
25...ce mai varsta! As putea sa ma simt chiar batrana daca nu as conserva cu o incapatanare uneori iritanta copilul din mine:-).
3/4 - de trei sferturi de an sunt in UK si ma apropii vertiginos de final. Nu am economisit prea mult, insa am facut niste lucruri pe care nu astept sa le pretuiasca/aprecieze toata lumea: am calatorit, am investit in a cunoaste si a-mi gasi un echilibru. Este tot ce imi doresc - sa capitalizez pe experienta mea pana in Aprilie anul urmator.
Vreau sa fac din cercul meu de prieteni familia mea internationala, sa dau mult din energia mea job-ului si orelor de gimnastica pe care abia le-am inceput. Vreau sa fi fost un an de multe lectii profesionale si personale. Mai este 1/4...apoi am sa incep sa ma gandesc si la alte vise.
Vise...am multe, inca unul in fiecare zi. Resurse financiare pentru putine, curaj pentru cateva. Important e ca nu mi le neg si le tin mereu cu mine pana cand se sting in realitate sau efemeritate.
Azi am redecoperit unul din fetisurile mele eterne - artsitii. Unul din tobarii formatiei Funkoff (http://www.funkoff.it/) mi-a facut rasuflarea sa se opreasca atunci cand a coborat de pe scena zambindu-mi. Asta nu inseamna decat ca sunt un copil (asa cum mentionam mai sus) si ma bucur cu putin. Dar muzica si felul in care ei dansau si implicau publicul nu e putin...deloc.
Am facut ceea ce nu obisniam sa fac - eram foarte 'serioasa' si nu credeam ca artistilor le place sa te bagi in viata lor. Plus ca eram si timida. Azi m-am dus frumos spre ei, le-am spsu in italiana ca a fost frumos si 'Grazie' si mi s-a raspuns 'Grazie a voi'. Am luat un autograf si am mai vorbit putin...pentru ca simt nevoia sa ies din aria mea e confort.
Mi-am descoperit saptamana asta cel mai mare vis: learning&training events, sa fiu cu oamenii, prietena lor si una din persoanele cele mai deschise din orice loc.
Inca nu sunt, insa pot sa devin.
Pentru ceea ce sunt si pot fi insa, va multumesc!
[The Return of Poxy part II ends here. Please be aware I shall return for my dearest ones 11o times more:-)]
