SeMn De CaRtE

Moving on it's not an easy thing

2010-09-14T01:12:00.003+03:00

This is my last week in Peterbrough, this little place to hide, to work, to live a peaceful life, at times a boring life :-).

I have been longing for a change, for more time - time to dance, to sing, to spend with friends who seem to be away. And now, that change is coming, I must be honest to myself and say I feel unprepared. It's like a car you've been speeding up and once it's on the road, you don't know how to stop it, you don't know how to reduce the speed.

I love my little room, the friends I have made at work, unique people with whom I have shared such dear moments, challenging times, and good lessons to learn. When time comes for me to turn the page, I skim through it again and again and the more I go through it, the richer it seems to me. And, since I am a people person, their respect for me, their friendship, maybe even affection, become the most important thing. A thing that brings tears in my eyes, a thing that warms up my soul and makes me be stuck in a dear moment of which I need to let go of, but don't entirely feel like.

I need to get boxes to pack my books, my large number of shoes and ear rings, scarfs and paper. A lot of paper. It's amazing how many useful things, and an equal number of useless things we accumulate in life. Each time I move, I tidy up and decide to give away/throw away little parts of me that have now become unimportant.

I look at this picture of me and the Taj Mahal, a person staring at a wonder. It's a place I have seen, been there, travelled that road and never realised the greatness in front of me, the greatness of me being there. Great things are still to come, baby steps and giant steps, long roads to walk, mountains to climb. But this week, this place where I am, where I have spent almost 3 years of my life seems to be the dearest.

I don't know how things will turn out, and this uncertainty leaves space for anything in between. I fill this space with a great deal of respect for those whom I worked with, for the dear friends now scattered all over the world, for the ones with whom I'll do my best to keep in touch. I fill this space with melancholy, with nostalgia and with pride. I fill this space with enormous caring for my colleagues, for people whom I've helped and for the quality of my work.

Umbra

2010-04-26T02:15:00.000+03:00

1.E umbra aceasta pe care
O semeni in sufletul meu
Cu mila si trista mirare
Voi duce-o cu mine mereu.

Si-apoi intr-o zi oarecare
In care-mi vafi cel mai greu
Voi pune-o in vechi calendare
Duminica trupului meu.

R: Fiori prin mine umbla si nu am trebuinta
Te rog pe tine umbra sa redevii fiinta.

2.Flamand de iubirea intreaga
Pe vremi cu amurg mohort
Cand zorile noaptea-si dezleaga
Ma satur c-o umbra si-atat.
Si sufletul meu te mai roaga
Magnetic catarg dobort
Tu umbra tacuta si draga
Aseaza-ti fularul la gat.

3.O umbra se-nchide in mine
O umbra prin mine trecu
E atata de rau ca e bine
E atata de mult daca e nu.
Bacovia-si iese din sine
Si rade in "a" si in "u"
O umbra in viata ma tine
Si umbra aceea esti tu

(unul dintre cantecele mele preferate, cantat de Alifantis, de care imi este foarte dor)

MuZica

2010-01-16T21:47:00.000+02:00

Ce bine ca muzica imi tinea de umbra
In seara fara zi
In ziua ca o seara!

Ce bine ca muzica, ca un tremur fragil
Imi era prietena si muza
Imi era balsam
Si traia in mine!

Ce bine ca muzica, in suita de note
Imi vorbea ca din alta lume,
Imi da dadea pilde
Si ma sfatuia
In putine cuvinte!

Ce bine ca muzica spalase dimineata
Incalzise zapada
Spalase amintirile
Spalase seara
Suflase pace peste noi!

Ce bine ca muzica imi acoperea ochii
Si ochii se inchideau
Si eu visam,
Si visele mele-mi zambeau!

Ce bine ca muzica imi misca picioarele
Intr-un dans lin si prelung,
Intr-un zbor. Ce bine!

Asa cum este un cantec de Stefan Hrusca...

2009-12-18T20:27:00.000+02:00

Am ascultat de curand...conlinde :-) cu acel sunet si muzicalitate neasemanate pe care vocea lui Hrusca le ridica la rang de cantec ceresc.

Am ascultat apoi 'Ochi tai iubito'. Rar am auzit o declaratie asa de frumoasa, asa de intensa si inaltatoare. Uneori, desi stiu ca romanul este nascut poet, ma intreb cum fac unii dintre ei ca din 3 vorbe asa de obisnuite, alature intr-un mod atat de neobisnuit sa impleteasca ganduri, sa creeze sentimente, sa faca arta.

Si, ca dovada:

Ochii tai iubito ce noroc la un miez de noapte sa-i invoc
Mi se pare-adesea ca-ntr-un vechi oras ciudat care nici n-a existat
Intr-o noapte i-am visat, i-am visat
Ochii tai iubito cum ma dor cand departe sunt de cerul lor
La fereastra ninge floare de cires amar si in nopti fara hotar
Amintiri de felinar, felinar

[...]
Ochii tai iubito mi-au lasat cerul peste suflet descuiat
Dar sarut zapada mamii tale ce ti-a dat ochii asa cum n-am visat
Ca pot f cu-adevarat, cu-adevarat

Gheorghe Dinica - Sunt vagabondul vietii mele

2009-11-10T17:44:00.001+02:00

La carciuma din cartier
Unde se canta si se bea
Vreau asta seara sa petrec
Cu amintiri din viata mea

Am mai facut cate-o betie
Am mai iubit niste femei
Si m-am vandut la galerie
Pentr-un bilet de cativa lei

Refren:
Sunt vagabondu' vietii mele
Ca intr-un film cu rascapur
Maturator de praf de stele
Si cusurgiu fara cusur
Iar cand adorm spre dimineata
Imi reprosez de la-nceput
Ca n-am luat totul de la viata
Si nu i-am dat cat as fi vrut

Am fost si print si cersetor
Un tradator un om cinstit
Numai cu viata de actor
Eu niciodata n-am glumit

Am mai si ras de-o nerozie
Am fost bogat am fost falit
Si-n toata a lumii nebunie
Eu publicul mi l-am iubit

Dialog cu durerea

2009-09-24T00:30:00.003+03:00

Durerea mea se uita la mine. Nu ma slabea din privire. Eu o slabeam pe ea. Am inceput sa o primesc la masa mea si sa o fac parte din viata mea si sa nu o mai neg. Si sa fiu calma. In definitiv, existenta ei s-a intalnit de multe ori cu existenta mea. Si asa, de fiecare data cand soseste am invatat sa o fac musafir si sa nu o detest, si sa ii inteleg venirea.

Durerea: - Am venit din nou. Era loc in sufletul tau, si era cald, si nu ma mai primsei de mai multa vreme.
Eu: - Te-aseaza, stiu ca nu ai sa pleci asa imediat. Dar cat ai de gand sa stai?
D: - Cat ma primesti...
E: - Nu e chiar asa. Stii foarte bine ca ti-as inchide usa daca as sti ca esti tu. Nu imi esti draga.
D: - Nu-i sunt nimanui. Si atunci, eu unde apartin?
E: - Fii pe pace. Vii prea adesea si pentru prea multi dintre noi. Sunt vile in jur in care ti-ai facut loc berechet.
D: - Nici nu stii cat de multe aduc cu mine, si cate invataturi las cand plec.
E: - Nu pot sa-ti multumesc. Doar daca m-ai slabi putin...Sau daca ai veni mai rar...
D: - Vin indeajuns de rar si tu ma si gonesti prea repede.
E: - Uite, ia loc si stai. De data asta te pimesc cu motiv. Dar te primesc senina. Si am sa stau aici cu tine sa indur, pentru ca am inivtat si Speranta. O sa stam toate trei sa asteptam Binele si Lumina.

Am primit durerea. Intrase in camera mea dupa ce dragostea, temerile, dorul, nevoia de a ajuta, se nascusera sub gene. Si era fireasca. Si am decis sa mai traiesc putin cu ea. Sa o inteleg, sa nu disper, si sa nu gasesc o vina nimanui. Si ca cred ca maine va fi mai bine.

Cu un car de iubire care doare,

Rox

Dragi Otei

2009-07-24T02:44:00.002+03:00

Mai jos versurile frumosului cantec 'Draga Otee' cantat de Zdub si Zdob pentru frumoasele si mult prea-minunatele mele prietene romance pe care daca le primesti in viata este imposibil sa le mai poti uita.

Doamnelor, domnisoarelor, cu mare drag!

Draga Otee,
Dulce mireasma,
La gura femeie,
La mijloc mireasa.
Draga Otee,
Dulce mireasma,
La gura femeie,
La mijloc mireasa.
Curge izvorul,
Graul rasare,
Acolo pe unde,
Trec urmele tale
Valura dorul,
Des ca o iarba,
Parca raspunde,
Parca intreaba.
Valura dorul,
Des ca o iarba,
Parca raspunde,
Parca intreaba.

COLONIAL COUSINS-KRISHNA NEE BEGANE

2009-06-26T23:51:00.001+03:00

Vreau sa- ti povestesc...

2009-05-30T17:00:00.001+03:00

am simtit nevoia sa scriu in romana, sa scriu numai pentru un anumit segment de oameni si de prieteni...

e frumos si soare in londra si m-am trezit destul de dimineata, desi am mers tot de dimineata la culcare. privesc dinspre balcon manunchiurile de frunze atingadu-si verdele intr-un cantec de vant lejer.

imi gasesc cu greu cuvintele, acele frumoase cuvinte cu care imi scriam poeziile si cu care am scris sute de mailuri si de scrisori.
in fiecare primavara se renaste in mine un spirit proaspat - imi aduc aminte, uit, ma gandesc in viitor. parca nu mai e nimic cum obisnuia sa fie vama veche.
nu am mai vazut-o demult. oamenii spun ca nu mai e ce era. si de cand am fost acolo pentru prima oara oamenii spun mereu ca nu mai e ce era. nimic nu e cum e fost. ramane imaginea feerica si idealizata a unor clipe care nu se intorc, dar lumineaza ca o raza de tinerete sau chiar de copilarie.

si acum, de langa statia de tren, incercand sa reproduc imaginea vamii, simt ca nu a fost real, ca nu s-a intamplat, ca parca intr-o emisfera a mintii mele am inventat toate povestile si le-am trait la un timp ce se desfasoara de la 0 la minus infinit.

am uitat si sa imi fie dor. de acel nisip care arde si de acele scoici dure. de acele valuri inspumate si de casutele de paie. de corturi indundate de apa, de multe si nestiute saruturi, de oameni buni si oameni pierduti, de bere la pahar mai ieftina ca apa, de tigari, de inghetata si de miros de peste.

de bolerul de la rasarit de soare, de focul care inca mai mocneste, de sutele de oameni trezi care abia degusta cafeaua, de un dans in apa rece a zorilor.

am trait toate astea? cand? cum? de ce s-a terminat si cum pot recrea aceasta lume pierduta?

poate ca nu o voi mai intalni nicioadata- traieste aivea in mine si in dragii mei prieteni cu care am impartit aceeasi suta de lei, aceeasi paine si sticla de 0.5 de apa, aceleasi drumuri cu nasul pe trenuri romanesti.
toate sunt unice, irepetabile, de o frumusete ireprosabila, care ramane cu noi si ne face si mai frumosi.

si vreau sa scriu despre ea, si nu vreau sa o uit, si vreau sa fie mereu in mine. un prieten zise o data: 'bai rox, am citit un post de pe blogul tau si am mers sa beau o cana cu apa. ce atata traire acolo'? saptamana trecuta am primit un mail cu link catre un articol despre ceea ce inseamna pentru un scriitor a scrie. si de atunci parca am mai prins curaj.

scriam mult, asa ca o apa spirituala pe care ti-o torni in cap. poate prea intens, poate putin exagerat...nu stiu. dar e ceva din mine acolo pe care nu am putut sa il tin numai pentru mine.

si acum ma gandesc - cred ca mi-am infipt mult mai bine picioarele in pamant, poate am devenit cinica, poate un pic caustica, poate am uitat sa cred.

din copilarie am fost invatata sa cred si sa respect. si prin felul meu de fi, nu am stiut ce inseamna sa simti gelozie, invidie, ce inseamna sa regreti sau sa vrei sa intorci capul intr-o alta directie.

in ultimii doi ani am invatat cate putin despre fiecare. despre a uri, despre individie, despre mai putina rabdare si mui putina toleranta. poate ca trebuia.

poate ca fiecare trebuie sa simta o data toate astea ca sa invete. nu sunt frumoase, sunt niste demoni zahi pe care stiu ca a trebuit sa ii cunosc. azi sunt asa de impacata incat imi dau timp sa imi amintesc despre cele mai frumoase persoane pe care le-am intalnit, persoane care te fac sa iti fie putin rusine ca nu esti mai mult decat esti si care, prin inocenta lor, prin inteligenta lor (inclusiv cea emotionala), prin forta aspiratiilor lor raman mereu modele, prieteni dragi si oameni carora desi le datorezi jumatate din lumea ta, simti ca nu le datorezi nimic.

am crescut invatand sa nu poftesc la ceea ce este al altuia, sa nu trisez si sa fiu sincera cu mine insami. nu e foarte confortabil sa realizezi toate astea, dar merita - pentru nepretuita pace sufleteasca.

nu vreau sa fiu prietena nimanui cea mai buna, nu vreau sa traiesc alaturi de cineva pentru care sunt unica optiune, nu vreau sa fac lucrurile care mi se cer in cariera, vreau sa traiesc cu sufletul si gandul libere si sa ma bucur ca sunt, intr-o lume pe care oamenii si locurile dragi mi-au facut-o mai frumoasa.

e lume frumoasa, cea din imaginatia noastra comuna, cea din amintirile care azi par vise, cea din calatorii si cea sin natura verde sau bruna.

e o lume frumoasa si vreau sa vorbesc de ea in romaneste, sa fiu aproape de acei oameni care mi-au fost 'aici' parca de 'mereu'.

ai face bine sa citesti asta

2009-05-12T01:30:00.001+03:00

draga cetitoareo si draga cetitorule,

bine ai venit intre copertile subtiri ale unei scrieri cu degetul prin aburul vremii. iaca, ne intalnim, eu din nou sa vorbesc, tu sa ai rabdare - nici nu stiu cum sa iti multumesc...

in seara asta vantul ce se juca cu marginile fustei mele, tocurile cu sarmul lor feminin zgariau linistea serii de langa catedrala. si am inceput sa imi vorbesc mie, sa visez...tu mai faci asta din cand in cand? mie mi se intampla, cred ca de-asta si scriu, ca sa fac vii niste ganduri care imi vin si care imi trec ca sa imi revina.

la ce ma gandeam in seara asta? la lunile de mai. tu nu le iubesti? nici calde, nici reci, nici prea rele, nici prea bune, parca ne ocrotesc cu indulgenta lor. parca e ceva intre primavara si vara care te trezeste sau chiar te invie.

merg si am o fantezie foarte primavaratica, poate si din cauza primaverilor trecute...cea trecuta m-am indgasotit, cea dinaintea ei era cat pe ce, acum trei primaveri cineva m-a mintit un pic cam prea frumos, acum patru primaveri am vorbit prea mult din batai de inima decat din cuvinte.

si acum, cu mine insami intr-un avion imens, apoi in metrou, apoi in autobuzul catre lucru, ma simt atat de bine singura cu mine, fara dragostea mea, fara prieteni, fara ai mei, numai eu si cu aerul rece de aici.

ma bucur. ma bucur de viata ca si ea sa se bucure de mine, de putinul soare pe care am invatat sa il pretuiesc, de schimbarile rapide, de decizii, de puterea din noi, de care nici nu suntem constienti.

ma bucur. de cateva randuri scrise, de perspective, de cine si pranzuri, de salata, de humus si de mar, de ceai negru cu lapte, de gandul ca cei pe care ii iubesc exista si sunt bine.

ma bucur. de atata verde cat incape, de intelegerea care poate fi in lume, de bataile de inima, de clickurile rare pe bugul acesta.

ma bucur si ma tem un pic sa ma bucur, dar nu vreau sa ma opresc. primavara asta nu iubesc pe nimeni anume. in schimb iubesc oamenii de...mereu. sunt in pace si in iertare si as vrea sa iti dau o imens de colorata esarfa in dar.

ai face bine sa citesti si recitesti randurile astea. si sa te bucuri de lunile de mai. sunt unice, ele si lumina lor - lumina de mai.

nu-i asa

2009-03-18T00:27:00.003+02:00

nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma asez pe locul de langa fereastra din autobuz imi fixez privirea in afara si imi deschid ochii catre narcise, catre pomii in floare si las razele sa imi mangaie fruntea.

e aproape primavara. si eu ma chinui sa imi desprind genele una de alta si sa accept realul. in schimb, imi vin tot felul imagini din trecut in minte, priviri pe furis si sentimentul de a nu putea avea.

si nu-i asa. nu-i asa de usor. si nu-i asa pentru ca nu e asa. pentru ca nu am dreptate, pe cat mi-as dori.

nu-i asa. pentru ca nici unul dintre cei pe care i-am ales in mod stramb nu mi-a fost sortit sa fie si nici nu mi-a fost dorit sa fie. si imi prefer independenta mai mult de cat ii prefer pe ei.

[http://imagecache2.allposters.com/images/pic/PTGPOD/283341-FB~Sculptor-s-Hand-with-Clay-Bust-Posters.jpg]

si nu-i asa cand spun ca regret. pentru ca regretul e o miselie. pentru ca nimeni nu m-a tras fortat de mana. ba uneori eu am fortat maneca sa vad cat de bine merge. iar cand nu a fost sa fie am invatat ce pot sa am si ce nu, ce imi face si bine si ce nu, si despre cum separarea face doi oameni mai fericiti decat a fi impreuna.

as vrea sa fiu geloasa pe ea. pe ele. as vrea ca vina sa fie a lui. as vrea toate aceste lucuri in lumea mea mica si stramta. pentru ca toate astea imi tin de plictiseala, de semn de intrebare si reprezinta un motiv de ambitie.

dar nu-i asa. pentru ca o vina nu e numai a unei singure persoane. si oamenii nu pot fi buni sau rai dupa cum nu pot fi perfect albi sau perfect negri. nu-i asa. nu am dreptate. si faptul ca nu am dreptate imi face bine.

pentru ca nu putem sa fim prieteni cu toata lumea. pentru ca trebuie sa avem o opinie. si pentru ca in unele relatii investim mai mult si cu mai multa placere. asa cum scrie malcom gladwell in 'tipping point', cortexul poate cuprinde un cerc de 150 de persoane, iar calitatea prieteniilor mai speciale este data de cat alegi sa investesti in ele.

si nu-i asa ca e pacat daca unele se sting. m-am plictisit sa pozez in ipostaza de pompier si sa fiu acolo la nevoie. m-am plictisit ca caut prezentele prietenilor din necesitate.

si nu-i asa ca prieteniile sunt perfecte. ele sunt niste constructii de a caror arhitectura trebuie sa ne ingrijim. numai ca ele se pot construi cu cel putin doi arhitecti avand aceeasi viziune. altfel se duc naibii.

visez mult primavara asta. la nemurirea sufletului. la frezii si la parfum de mare. si sunt foarte putini alaturi de mine in acest vis. si lor le multumesc pentru cat de frumoase arata casele noastre cu balcoane comune.

multumesc si putinilor care ma cititi.

stiu ca nu-i asa ca o sa devin vreo scriitoare. daca era sa fie se intampla acum ceva vreme. dar pentru cei cativa care sunt aici, si eu raman aici. mereu cu bratele deschise, mereu din placere si mereu gata sa imi clatesc mana in clei.

casa mea-i aici, suspentata in aer, si va asteapta. si asta chiar ca asa e!

Elefant

2009-02-22T16:29:00.002+02:00

Niciodata lipsa de nimic nu mi-a fost mai destula –
Ca o felie de paine cu unt englezesc
Pe care o digeri de 3 ori pe zi,
In fiecare zi.

Nicodata confortul nu a fost mai ciudat de frumos regizat –
Ca o lipsa de lipsa, ca o viata de virtina,
Ca un barbat dat cu gel si mirosind a prea mult parfum.

Mi-e dor sa imi fie dor
Si teama sa imi fie teama –
O femeie ca un barbat,
Un zambet ca pe sticla,
Ca o viata cu mine fara mine in ea,
Cu intrebari ‘de ce’ – scenariu ce se repeta
Fara sa invat nimic.

Vreau sa fie tarziu, sa fie lumini…
City of blinding lights.
Am inchis usa in fata catorva prietenii, a unor ocazii,
a unor frustrari.

Si nu mi-e greu
Si nu mi-e bine
Si nu mi-e nimic

Si unesc puncte intr-un desen cu elefanti .

Muzica din ceruri, sau din copilarie

2009-02-11T00:17:00.001+02:00

Te-am iubit Ludmila cand eram mai mic
Oferindu-ti zilnic flori presate-n plic
Te-am iubit in taina cu tot visul meu
Agatat de sfoara unui subred zmeu

Cand saream pe ciotul cailor de var
Te-am iubit Ludimila langa samovar
Tu-mi cantai romante pe maidanul surd
Eu ciopleam cu bricul uni zmeu absurd

Si prin toata vara plopilor cu bolti
Inventand iubirea te trageam de cozi
Si prin toata vara plopilor cu bolti
Inventand iubirea te trageam de cozi

Ce mai faci Ludmila ? In ce ploi te scalzi ?
Prin ce iarba luneci cu genunchii calzi ... ?
Flori de mar presate, oarbe flori de crin
Mai pastrez si astazi intr-un colt de scrin

Si mai fug de-acasa cand imi vine chef
Sa alerg prin tara ierbii de sidef
Dar ma-ntorc statornic lang-acelasi ceai
Plin de gust de toamna cum doar tu faceai

Impletind aiurea flori de mucava
Te-am iubit Ludmila foarte mult ... cindva .
Impletind aiurea flori de mucava
Te-am iubit Ludmila foarte mult ... cindva .

Not Pretty Enough

2009-01-13T01:50:00.001+02:00

I'll never be the blonde girl

2009-01-04T18:00:00.003+02:00

Din categoria frustarilor care trebuie sa ia o forma - nu am sa fiu niciodata fata blonda.

Pentru ca ea e stilata si scumpa foc si eu nu sunt. Eu sunt nebuna si imi place sa calatoresc desculta.
Peantru ca ea e iubita de ´public´ pe cand eu imi doresc sa fiu un papitoi a la Roberto Benini care zambeste des si stramb.
Pentru ca ea e de multe ori prima si placa se blocheaza acolo, pe cand mie imi place sa nu fiu nici prima nici ultima and my only ambition is to set you free.
Pentru ca ea e diplomata si mie imi place sa satirizez si sa rad zgomotos.

Pentru ca ea e un ´angel radios´:) iar sunt o scorpie similara celei din opera cu acelasi nume de Shakespeare.
Pentru ca ea danseaza gratios in forme de abur perfecte pe cand eu m-am stins de mult pe o muzica rock pe o plaja veche care nu mai e reala.
Pentru ca ea e fixa si inamovibila pe cand eu seman mai mult cu un copil nehotarat pentru care casa e oriunde.

Pentru ca sunt dark and simple si planuiesc sa raman asa.

DISCLAIMER - sunt cateva blonde la care cele de mai sus nu se aplica, dar ce-i vina mea ca majoritatea pe care le-am intalnit nu au fost blondele potivite?:(

11.11, 25, 3/4 si nenumaratele mele vise

2008-11-15T23:17:00.000+02:00

Am sa incep prin a explica ce vreau sa spun prin simbolica numerologica de mai sus:

11.11 - ziua mea, in fiecare an. E probabil cel mai simplu de tinut minte, motiv pentru care am primit o multime de urari si ganduri bune, de la oameni de la care poate nici nu ma asteptam.
Ziua mea m-a facut sa si realizez cat de mult ma simt apropiata de cateva personaje cheie din viata mea: asteptam cu viu interes urarile lor, un telefon, un text, un mesaj pe facebook sau in cazul celor din UK o vizita.

Imi place sa fie ziua mea pentru ca mi se ofera si ma straduiesc sa dau dublu inapoi. As vrea sa fie ziua mea in fiecare zi! De aceea, de pe 11.11 si pana acum am incercat sa pretind ca e ziua mea in fiecare zi.

25 - am un sfert de secol - deja! Cand a trecut tot acest timp, nu stiu, dar a trecut foarte repede cu multe si de toate. Ma simt bine all in all, la pace, inconjurata de esentialele vietii: dragoste, oportunitati si posibilitatea de a-mi face viata sanatoasa si plina.

Nu regret nimic, sunt cateva lucruri de care nu sunt tocmai mandra, dar am invatat sa ma accept si asta imi da curajul sa incerc de ori de cate ori simt nevoia. Am facut multe, am ratat multe, dar atata timp ca am avut un impact pozitiv sunt fericita.

Ce inseamna impact pozitiv? Ca i-am sustinut mereu pe cei dragi (cei dagi mie nu au nevoie de ajutor, ca se descurca - au nevoie de sustinere), am ajutat oamenii din companiile cu care am lucrat si pe cei care interctioneaza cu acestea, am protejat natura cat am putut de mult - nu folosesc plastic decat pentru obiectele cosmetice (nu s-a inventat altceva), nu folosesc vesela si hartie in exces, imi place curatenia dar nu consum apa mai mult decat este nevoie.

25...ce mai varsta! As putea sa ma simt chiar batrana daca nu as conserva cu o incapatanare uneori iritanta copilul din mine:-).

3/4 - de trei sferturi de an sunt in UK si ma apropii vertiginos de final. Nu am economisit prea mult, insa am facut niste lucruri pe care nu astept sa le pretuiasca/aprecieze toata lumea: am calatorit, am investit in a cunoaste si a-mi gasi un echilibru. Este tot ce imi doresc - sa capitalizez pe experienta mea pana in Aprilie anul urmator.

Vreau sa fac din cercul meu de prieteni familia mea internationala, sa dau mult din energia mea job-ului si orelor de gimnastica pe care abia le-am inceput. Vreau sa fi fost un an de multe lectii profesionale si personale. Mai este 1/4...apoi am sa incep sa ma gandesc si la alte vise.

Vise...am multe, inca unul in fiecare zi. Resurse financiare pentru putine, curaj pentru cateva. Important e ca nu mi le neg si le tin mereu cu mine pana cand se sting in realitate sau efemeritate.

Azi am redecoperit unul din fetisurile mele eterne - artsitii. Unul din tobarii formatiei Funkoff (http://www.funkoff.it/) mi-a facut rasuflarea sa se opreasca atunci cand a coborat de pe scena zambindu-mi. Asta nu inseamna decat ca sunt un copil (asa cum mentionam mai sus) si ma bucur cu putin. Dar muzica si felul in care ei dansau si implicau publicul nu e putin...deloc.

Am facut ceea ce nu obisniam sa fac - eram foarte 'serioasa' si nu credeam ca artistilor le place sa te bagi in viata lor. Plus ca eram si timida. Azi m-am dus frumos spre ei, le-am spsu in italiana ca a fost frumos si 'Grazie' si mi s-a raspuns 'Grazie a voi'. Am luat un autograf si am mai vorbit putin...pentru ca simt nevoia sa ies din aria mea e confort.

Mi-am descoperit saptamana asta cel mai mare vis: learning&training events, sa fiu cu oamenii, prietena lor si una din persoanele cele mai deschise din orice loc.
Inca nu sunt, insa pot sa devin.

Pentru ceea ce sunt si pot fi insa, va multumesc!

[The Return of Poxy part II ends here. Please be aware I shall return for my dearest ones 11o times more:-)]

Romana din mana lui Anshoo:-)

2008-10-02T22:21:00.000+03:00

...sau din gura/penelul lui Anshoo, prietena mea de origine indiana:

ahmi parerro = imi pare rau
copill mio = copilul meu
casse corishte cu mia = casatoreste-te cu mine
cu plachare = cu placere
mio somne = mi-e somn.

Seamna dar nu rasare, ca sa vezi ce profesor bun sunt:-)...

Recuperand timpul pierdut

2008-09-24T00:49:00.000+03:00

Mi-e dor sa scriu si glumesc in romana - intr-un farmec simplu pe care cei de aici nu il inteleg si ca atare nu am cum sa il aprecieze...

Si atunci cand incep sa scriu, pentru ca nu am mai scris demult, gandurile mele se blocheaza in colturi de ecran. Ceea ce vreau sa scriu a fost general - usor aiurea - de un rand din horoscopul de azi, care imi spune sa stau linistita in varful muntelui si sa ma relaxez macar putin, multumita de ceea ce am realizat.

Atunci, ma gandesc inapoi, rewind...rewind...ce am facut de cand am terminat scoala? De cand mi-am luat diploma de licenta undeva in jur de 8.50?

Am lucrat intr-o companie mica si intr-o multinationala, am facut training si am colaborat cu dou companii de care imi este tare drag pentru ca sunt bune si au niste AIESEC-eri foate tari in ele - Ascendis si Catalyst.

M-am sfortat un pic (admit ca nu foarte mult) si am ajuns in UK, unde dupa atata timp sunt din nou trainee. Am crezut ca titulul jobului este unul adevarat si relevant si ca am sa ajung pentru pima oara in viata mai devreme acasa (sa luam, spre exemplu un 18.00).
Deh, cum spune o veche zicala din satul de bastina - 'munca il cauta pe prost', asa ca am imbratisat-o cum se cuvine.

Seful meu nu e obisnuit sa roage si sa multumeasca prea mult, desi e foarte bine intentionat - asa e cultura, ce sa faci...Avem de lucru cam la modul ca intr-o saptamana trebuie sa ma ocup de o baza de date de 600 de asociati pentru care culeg updates si pe care ne dorim sa ii trimitem inapoi (dupa 2 ani e foarte scump sa platesti viza unui indian in UK).
Mai am o baza de date de peste 5000 de angajati si la fiecare inceput de saptamana fac o analiza cu cati au venit, cati au plecat, etc. Aici se adauga doua alte de baze de date in functie de tip de angajat, ca avem foarte multe, dar nu intru in detalii.

Uneori sunt implicata in activitati de staffing intern care este cel mai dezvoltat dintre toate companiie la car ma pot gandi acum, fie ele sau nu in top 100.

Si sunt o multime de activitati care se intampla la fiecare inceput de luna sau in fiecare quarter cum ar fi estimarea fortei de munca (colectata de mine de la 50 de proiecte) sau analiza plata salariu - suma incasata de la client.

Suna tare plictisitor cand ma gandesc, dar trebuie sa admit ca invat foarte mult si ca m-a ajutat sa nu ma tem de cifre, ci sa stiu sa le prelucrez. Mama ar fi mandra sa ma vada in actiune.

In plan personal, am castigat o multime de prieteni pentru care am devenit instantaneu 'Poxy'. Un coleg facea haz de mine ca ma tot striga 'Roxana' si nu raspundeam in timp efectiv asa ca m-a strigat pe numele 'de scena' si de atunci intre prieteni asa am ramas.

De asemenea, am fost intrebata de ce 'Pox' si am mintit (ca sa nu ma complic cu explicatii) ca noi in Romania punem p in fata a orice. De atunci facem haz schimband initiala numelor colegilor cu litera p. Acum imi dau seama ca neaos romanesc sa incepi ceva cu p nu e prea bine. P..ana mea (cu care scriu acum) :-)

Ma bucur de o viata care nu mai pare nici scumpa nici interzisa, de aceea nu mai fac excese, ci ma relaxez.

Pentru cititorii cu adevarat interesati, va rog sa increcati sa introduceti in tara ca slang 'Aaramse' - e echivalentul din hindi si suna prea tare, au ba?

Nu ma simt pe nici un munte, duc o viata normala si incerc sa ma comport cat se poate de profesionist la lucru si cat de pieteneste posibil cu cei ce imi sunt dragi, desi cu ambele reusesc sa calc de minune in strachini (al doilea sport preferat dupa admiratul vitrinelor magazinelor).

Sunt mult mai multe de povestit despre diferentele culturale, despre cat de comunist suna robotul de la Ambasada Romaniei in UK, despre cat de usor mi se pare aici sa obtin unele lucruri pentru ca ei stiu ce inseamna 'customer care' si despre cat de restrictionata sunt uneori (aici rebelisme mai rar).

Toate la timpul lor cel limitat:-)...

[The return of Poxy Part II shall soon be released]

1/3

2008-08-17T23:52:00.000+03:00

Au trecut mai bine de 4 luni de cand sunt in traineeship – timpul trece foarte repede si incep sa realizez ca in Aprilie anul ce vine va trebui fie sa plec, fie sa decid ce fac daca raman.

Stau in fata prietenilor mei Carlos si Jenny. El isi face CV-ul si se intreaba ‘what’s next?’ Cred ca a spune ‘la revedere’ este cel mai greu moment intr-o astfel de experienta. Inveti sa zambesti si sa mergi mai departe, asteptand ca un gol absurd sa se umple de ceva, de un altceva, de timp, de oameni noi...orice.

Realizez foarte simplu acum valoarea prieteniilor mele – oameni care sunt langa tine peste ani si peste distante, care ma vor si ma cauta si pe care ii numesc ‘prieteni’. De ani si ani...Incerc sa imi explic cum de, ce am facut, ce au facut ei, ce decizii am luat la ce momente anume din timp. As vrea sa le pot lista si sa fac o reteta, dar nu am nici cea mai vaga idee. Nu stiu sa definesc prietenia, nu stiu cum sa o conserv, dar se pare ca intr-o oarecare masura functioneaza.

Nu stiu ce am facut in aceste 4 luni, pare un timp asa de scurt si totusi am invatat cum sa ma integrez intr-o multinationala cu o cultura organizationala total noua pentru mine, cum sa acord mai mult timp detaliilor, cum sa ‘cope’ cu lucrurile care nu imi plac sau nu sunt similare celor cu care ma obisnuisem.

Stiu ‘the excel magic’, stiu cum sa scriu un e-mail care sa stimuleze dar sa fie si diplomat in acelasi timp. Stiu ca colegii mei din L&D ma plac cum si eu ii plac pe ei. Stiu ca prietenii mei din Stepney Green, Clapham Junction si Clapham North ma plac desi nu o spun.

Stiu ca am vazut doar Londra, Cambridge, Birmingham si Copenhaga, dar am planuri sa vad alte 2 continente daca voi avea bani si timp.

Stiu ca sunt altfel decat eram acum 4 luni – mai relaxata, cu mai multa incredere in oameni si mai multe informatii ‘la bord’. Stiu ca esentialul nu s-a schimbat si ca nici una din prieteniile noi nu poate echivala vreuna din cele vechi.

Sunt multumita si impacata. Si am incredere in viitorul tarii mele ca si in familia mea. Nu stiu sa descriu senzatia de dor, uneori parca imi amortesc intentionat simturile, undeva in subconstient, si ma obisnuiesc sa traiesc asa, si imi place – ma simt libera si capabila sa ma descurc singura in majoritatea situatiilor, desi nu e nevoie (suntem o comunitatea frumoasa la bine si la greu).

Mai am 8 luni...de doua ori mai mult de atat...timpul are ritmul sau, incerc sa il ascult si sa ii dau valoare.
Pana la o evaluare finala, ma bucur copilareste de lucrurile frumoase pe care le-am castigat prin curajul de a pleca de acasa. Si as vrea sa invatam sa apreciem copilareste frumosul, fara a-l impopotona de axiome si teoreme...

Inteleg ce simti...

2008-07-20T23:52:00.000+03:00

Atunci cand avionul cu aripile sale imense se detaseaza de sol si tinteste spre sus...tot mai sus...tot mai sus...

Orase si orase se indeparteaza lasand intre ele atatea mii de oameni care dorm, abia se trezesc, se iubesc.
Oameni si oameni, care isi iau la revedere, care zambesc, care plang, care isi degusta dupa-amiaza.
Oameni si locuri, locuri dragi, sfintite de prezente asemanatoare...

Vii si pleci, fara sa stii ce urmeaza, de ce urmeaza si ce poti sa alegi. Te intrebi, plangi, iti trece, adormi, te trezesti si trebuie sa mergi mai departe.

Atatea avioane stralucitoare si frumoase, care cu bunatatea lor te poarta spre casa, departe de casa, in lume.

Inteleg ce simti cand treci dintr-o lume in alta, cand nu apartii unui loc, sau cand locul de care apartii nu are cu sine toti oamenii pe care ii iubesti si care te vor.

Inteleg ce simti cand un dor imperceptibil si adesea strain iti devine amic si umbla peste tot cu tine...

Inteleg mai bine azi pentru ca avionul decoleaza spre distante mai mari, continente mai calde, mai insorite.
Prieteni...unul azi, unul maine, in septembrie, la anul...cine mai stie...

O durere lina, de care nu te poti detasa si o tii cu tine, ca pe un strugure dulce-amar ce iti colinda simturile in fiecare zi.
Mi-e deja dor - ca atunci cand aveam 4 ani si o asteptam zilnic pe mama.
Un dor inexplicabil si ascuns, care ma tine aproape de Dumnezeul meu, pe care il mai rog ceva cu fiecare minut.

Inteleg ce simti in toate astfel de minute si secunde, si pentru ca inteleg am sa ma cuibaresc, sa tac, sa dorm, sa zambesc...mai des si mai des si mai des...

Sambata mea sau cum spun englezii, my saturday

2008-07-06T02:04:00.000+03:00

Sambata a trecut repede.
Parca mi-a fost prietena…

M-am trezit de dimineata, pe la 7, ca de obicei, am vorbit cu Maria si m-am culcat la loc – o data pe saptamana e sambata, nu?:)

Am mai visat un pic si m-am trezit repede repede sa merg cu Almitza si Dan la cumparaturi. Mi-a casunat pe niste bratari mari care nu pareau deloc scumpe asa ca I’ve indulged myself…

Am trimis un mesaj lui Helene cu care m-am intalnit la 13.00 in Hyde Park. Este colega mea la TCS si nu am pretrecut prea mult timp impreuna. Insa eu devin mereu prietena buna cu cei din jurul meu si nu mi-a putut rezista :)…Am luat pranzul in parc, ne-am plimat dupa care mi-am luat inima in dinti (in principiu caninii, fiind singurii pe care nu i-am plombat in scurta si lipsita de Calciu viata) si am insotit-o in Newberry Park unde am privit o parte din jocul de cricket.
Pentru mai putin cunoscatori, o parte din joc poate inseamna sa zicem 3 ore…sau mai mult :). Mai era o petrecere programata, dar am simtit nevoia sa petrec putin timp cu mine, in liniste, apoi cu muzica…pe strazi…pe scarile de langa casa lor…

Am mers sa le cumpar rame pentru pozele grozave pe care le au, am luat un tren rapid si am mai colindat in timp ce U2 mi-a mai spalat putin mintea. Priveam in zare si am luat o gura de apa gandindu-ma ca, uite, sunt pe o scara rece dintr-un oras pe care nu il cunosc inca bine si ma simt minunat cu mine insami.

E un sentiment din acela de usurare pe care nu l-am mai simtit demult. Exact asa ca in cantec - easy like Sunday morning, fara griji, multumita dupa o discutie cu ai mei la telefon de faptul ca ei sunt bine, fericiti si descurcareti ca intotdeauna.

Stau pe scara rece si privesc...ma gandesc…cat de buna pot fi uneori (rar, dar sa fim indulgenti cu noi insine), ma gandesc cat de multe pot sa aduc in viata celor dragi, cat de des ma uita ei, cat de nebuna sunt eu, cat de dificila pot fi, insa atat de fericita in dificultatea mea :)…privesc si deodata muzica se intrerupe…Bono ma intreaba – what more in the name of love ?:)

O dimineata buna pentru scris

2008-06-28T13:20:00.000+03:00

Este una dintre acele dimineti in care soarele se acopera lenes de nori care se plimba pe albastru cerului intr-o gratie si un mister care ma linistesc subit.

Este una dintre acele dimineti cand singuratatea face foarte mult bine – ca o clipa ce se impreuneaza cu alta in pace si tacere. Doar Eva Cassidy clateste cu vocea ei sunetul de autobuz.

Sunt acasa la un prieten care se afla in Paris. Colega si prietena mea a fugit intr-o tura in Elvetia iar eu stau si privesc pe geam. Ma gandesc…atunci cand sunt acasa mi-e dor de aici iar cand sunt aici mi-e dor de acasa. Si nicodata nu e prea mult si mereu e asa de bine !

Nu incurajez fumatul, insa tigara asta unica Marlboro lights isi plimba fumul prin aer catre fereastra si parca imi vine insipratia, pofta de viata si de scris. De plimbat si de ascultat. De incarcat bateriile si de dansat singur sub soare sau sub luna.

Mi-e dor de un concert live, de o plimbare prin parc sau de un somn de dupa-amiaza acolo (cum fac eu de obicei – colapsez in mijlocul distractiei). Mi-e dor de cum stiam sa imi adun prietenii si acum nu mai stiu si in acelasi timp ma bucur de mine, care a invatat atat de multe in ultimul timp si care stie cum sa traiasca si cum sa vorbeasca acum – desi de multe ori emotia ma copleseste (inca).

Ma bucur de sambata asta, cea mai frumoasa zi a saptamanii, de orele si minutele ei, de poezia ei, de bucata ei de realitate si creez linii negre peste un fond alb. Nu dau nimic esential – sau poate tocmai asta este esenta : sa poti trai simplu si sa te bucuri la fel. Sa stii sa lasi muzica sa umple camera si sa te gandesti cat de frumos este sa iubesti.

Ma bucur de sambata asta si de lipsa ei de egoism si graba. Poate ar trebui sa iau un trend in nou, poate ar trebui sa mai dorm…dar ce conteaza ce trebuie cand minutul pe care il traiesti este asa frumos ca nu vrei sa ii dai nici un grad de comparatie ?

Ma bucur si eu de sambata asta si atat.

Draga mea prietena,

2008-06-13T23:15:00.000+03:00

Iti multumesc ca existi si imi dedici o parte din timpul tau. Deseori mai mult decat merit. Privesc pozele tale si nu vad nici una in care sa nu zambesti - chiar si cand esti serioasa, ochii tai zambesc.

Mi-esti draga si nu pot sa cred cu ce usurinta imi spui ca ma iubesti, desi nu consider ca merit...mai stii cate aventuri? cate drumuri in crucis si cate aventuri matinale?

Noi stim sa dansam si sa ne luam zborul, sa ne machiem si sa ne demachiem, sa fim noi fara sa ne fie rusine. Noi vorbim si frumos si urat si scriem cu vorbele astea pagini lungi, uneori cu multe puncte de suspensie, alteori cu un punct si atat.

Te iubesc si o spun cu o usurinta care ma sperie dar ma face si fluture. Si pot sa ti-o spun cand vrei, cand te ajuta, cand ma ajuta.

A trecut asa de mult timp de cand ma suporti incat ma intreb cum de ai reusit...cum mai reusesti inca, cum de ti-e dor, cum de ne suntem egale.

As avea atatea lucruri sa iti spun zilnic, daca nu as fi la fel de inchisa in mine si misterioasa pe cat de sociabila si vorbareata par.
De multe ori vreau sa plang, dar nu am un motiv anume, pur si simplu vreau sa imi clatesc privirea si mintea. De multe ori, vreau sa rad in hohot si mai zic o gluma si mai fac cu ochiul.

Mi-e tare dor de tine si nici nu stii ce bine imi pare ca mi-am dat sansa asta - e minunat sa iti fie dor de cineva, sa apreciezi prezenta prin absenta si sa pretuiesti ceea ce ai prin pura ta alegere.
Te-am ales si ma bucur ca m-ai ales, dau mult credit intamplarii si ma felicit ca am profitat de ea.

Iti multumesc pentru simplul fapt ca existi si ca esti tu, ca existi asa si nu altfel.

Ma bucur de tine si de ce imi trimiti, de energia pozitiva, de gandurile bune, de minunea firii.

Iti multumesc!:)

Aiurea...in tramvai sau firul meu de papadie

2008-06-01T22:31:00.000+03:00

Intalnim multi oameni despre care credem ca stim lucruri. Unii dintre ei ne sunt prieteni, unii cunostinte, cu unii locuim pentru ca asa trebuie.

Descopar despre mine ca sunt aiurea in tramvai in majoritatea cazurilor, si nu imi e rusine cu asta. Spre exemplu, oamenii vorbesc, fac o conversatie frumoasa, eu doar privesc si ma gandesc la ale mele, iar cand ma intreaba cineva ceva sunt in lumea mea.

Si lumea mea e verde si eu sunt o papadie:).

Sunt aiurea in tramvai cand nu stiu ce sa spun si zic ceva, orice, care sa alunge tacerea. Mai sunt si tacerile alea apasatoare pe care nu stiu cum sa le administrez. Pentru ca am impresia ca peste 60% din conversatiile astea sunt asa, ca sa avem un subiect si sa socializam. Inainte eram foarte buna la asa ceva,

mai ales ca a invatat cum sa pun intrebarile ca oamenii sa devina interesati si sa povesteasca.

[pic from http://www.insomnia.ro/blog/wp-content/papadie.jpg]

In ultimul timp,am uitat sa ii cointeresez pe ceilalti, vorbesc numai despre mine, si de multe ori ma pierd in vorbe multe si fara esenta.

Si nu stiu sa ma imprastii in uniform in aer, ca o papadie.

Si cand sunt in lumea mea, ma deranjeaza un pic sa fiu intrerupta cu intrebari simple si fara sens (sau fara sens in opinia mea).

Cred ca am inceput sa par fie putin asociala, fie tipul intelectualului neinteles, cu accent pe partea de neinteles mai degraba decat pe partea de intelectual:)

Sau poate e un mic communication gap de natura culturala pe care sper sa il depasesc curand:)

Si am sa invat sa ma desprind in vant, cum trebuie sa faca o papadie...

Sute de felicitari protagonistilor! Missing...

2008-05-30T18:05:00.000+03:00

Aiurea ca EA.

2008-05-22T23:24:00.000+03:00

Mi-am petrecut jumatate din viata dorind sa fiu ea. Si inca nici azi nu simt ca mi-a trecut. Mi-am dorit sa fiu acea 'ea' de care i-e lui dor, sau de care se indragosteste francezul. Acea 'ea' pentru care el ia trenul sau stopul pana la mare sau acea 'ea' pentru care adoarme tarziu noaptea plangand de o fericire ciudata.

Mi-am petrecut jumatate din viata dorind sa fiu 'ea' care poate sa se vopseasca in culori si sa poarte fuste tiganesti. Acea 'ea' care numai prin zambetu-i provoaca orgasm de te-ai intoarce inca o data, si a doua, si a treia...drumul ala cu fluturasi care te face viu.

Mi-am petrecut jumatate de viata dorind sa fiu 'ea' - aceea care gaseste mereu o cale de mijloc si de pace. Aceea pentru care timpul se opreste in loc si pentru care ai zice 'da' si in fata lui Dumnezeu, indiferent de originile sale sfinte.

Mi-am petrecut jumatate de viata dorind sa fiu o alta, aceea care nu am putut niciodata sa fiu, aceea pentru care el s-ar opri un an, doi, o viata.

Mi-am dorit sa fiu aceea care nu se straduieste si prin simplitatea sa este fericita si il face pe celalalt fericit.

Nu stiu cum e, imi doresc mereu, dar nu am ajuns acolo. Nu e tarziu...dar nu vreau sa imi mai pierd capul dupa 'ea', ea care l-a castigat dupa, 'ea' care nu inceteaza sa-mi existe 'inainte'.

Sunt Aceasta - intr-un voal de esarfe, toate primite, toate impartite, nici una in totalitate a mea. Sunt Aceasta din spatele ochelarilor lati si aceasta care stie si sa planga si sa rada. Aceasta care poate sa faca drumuri lungi si stie mereu cum sa ajunga acasa.

Nu vreau sa mai fiu 'ea', pentru ca ea are tot ce-i al ei, ce i se cuvine, ce o face fericita. Aceasta, Aceasta Ea:), aiurea cum e, mai crede, ca intotdeauna. Uita des si se arunca cu capul ianinte, nu iese niciodata nimic, dar in fericirea ei, Aiurea, asa ca Ea, se simte bine.

Nu e nimic nepotrivit, doar un sir de voaluri si de sticle. Si AZI - o zi asa frumoasa ca nu merita decat sa fii TU.

De dragul copilariei

2008-05-19T01:20:00.000+03:00

Azi ne-am uitat la 'Peter Pan':)

Ca atare, iata mai jos poezia mea preferata din copilarie. Vi-l mai amintiti pe...
ZDREANTA?:)
[Tudor Arghezi]

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din calţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără pareche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,
Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.

- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. - "L-a mâncat!"
"Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte."
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.

Când se uita la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
"S-a făcut a dracului!"

Pretios - Depeche Mode

2008-05-15T00:33:00.003+03:00

~Ingerii cu aripi de argint
Nu ar trebui sa sufere
As vrea sa-ti iau durerea
*
Daca Dumnezeu are un Plan
Pe care numai El il intelege
Sper ca-l vede prin ochii tai~

Despre bunele obiceiuri pe care le imprumutam

2008-04-27T22:57:00.000+03:00

Este un obicei pe care i-l datorez Almei - sau'manaaa! si lui Beb, care l-a preluat si consolidat...
Acest obicei se naste in principal din trei motive perfect umane si de inteles:
- dorinta de a eficientiza timpul;
- dorinta de a raspunde necesitatilor biologice naturale;
- dorinta de a satisface cele doua nevoi simultan.

Asa ca am creat si dezvoltat pentru dumneavoastra...serviciul de internet pe veceu:)
Astfel, va puteti conversa cu prietenii, descarca materiale, posta articole pe blog, chiar da reply-uri inspirate cu ajutorul wireless-ului in timp se va aflati pe micutul dvs. tron.

Multumesc pentru aceste bune obiceiuri, si iata, ma simt datoare sa le promovez:)

Ziua Verde

2008-04-23T02:02:00.001+03:00

Multumim pentru aceasta zi d-lui Gaylord Nelson.

Datorita lui, azi am sarbatorit Earth Day sau Ziua Verde. Actiune, cat mai multa Actiune:)!

Tu...cat de VERDE esti?

Ochiul Londonez?

2008-04-20T03:08:00.001+03:00

Vreau sa scriu acest post pentru cei din familia mea, pentru acei oameni care citesc aceste randuri si sunt direct interesati sa imi fie bine, pentru cei care citesc pentru ca le pasa, pentru cei care citesc pentru ca au incredere in talentul meu si in abilitatile mele.

Si acesti oameni nu sunt putini. Sunt niste oameni multi si buni, care infrumuseteaza tara si planeta, oameni care m-au invatat sa simt si sa cred, care m-au sustinut si carora, ca sa ma exprim cat mai potrivit, ma datorez.

Vreau sa fac clar un lucru - pentru mine e mult mai usor sa scriu. Tata spunea despre mine ca sunt suflet de iepure in blana de urs si nu se insela deloc. Stiti cum se spune: parintii ne cunosc cel mai bine:).

Acesti oameni sunt cei care sunt interesati in cel mai mic detaliu de locul unde stai, de ceea ce mananci, daca dormi bine, daca iti ajung banii. Ceilalti nu se preocupa niciodata de asta. Se intreaba de ce nu dai vreun semn de viata desi nici ei nu iti scriu niciodata vreun e-mail.

In esenta, toti ne datoram cuiva sau a ceva...suma a tot ce intalnim si traim. Mie mi s-a dat suport, multa afectiune si aripi invizibile ca sa zbor, dar si radacini sa nu uit ca trebuie sa am picioarele pe pamant si sa traiesc aici, in realitate.

Si pentru asta imi aduc aminte sa multumesc atat de rar...sun si fac glume, pentru ca nu imi sta in fire sa multumesc, sa va spun ca imi sunteti tare importanti si ca stiu sigur ca acolo unde sunteti faceti biroul, coltul, cladirea, echipa, etc mai frumoase. Asa am invatat si eu sa incerc sa fac.

Ma uit la pozele de pe internet cu London Eye (in curand se rezolva - imi cumpar camera si trimit poze de catre amatorul 'eu') si imi dau seama ca in orice calatorie, fie ea in propria tara sau nu, esti cam ca in acest Ochi Londonez - cand sus, cand jos, inveti sa privesti de sus, sa contempli, sa ai totul la acelasi nivel cu tine.

Cand cititi, vreau sa simtiti ceea ce mi-am dorit eu initial sa creez cu acest blog - un sentiment de simplitate care da plinatate existentei. Nimic incarcat, nimic fortat, nimic tinut deoparte - va multumesc si nu mi-e dor, pentru ca va am mereu cu mine, va simt tare aproape si am incredere. Pentru ca sunteti curajosi si aveti cu voi frumusetea vietii. Imi sunteti tare dragi si cred ca cele 2 ore de zona de timp sau de zbor cu avionul nu au cum sa ne separe esential.

Sper sa va pot aduce cat mai aproape de experientele pe care le traiesc si sa va bucurati din plin de experientele voastre.

Cu dragoste,
Rox

Va iubim si va dorim LA MULTI ANI!!!

2008-04-13T16:13:00.003+03:00

Cu cele mai calde urari de bine si cu o dragoste mare cat steaua polara!:)

'Femeile sub 30 de ani nu sunt inca batrane' - a spus el...

2008-04-13T02:53:00.002+03:00

Vineri seara ma simt mereu mai batrana, desi am ales de fiecare data sa fiu in Londra si sa ma simt bine alaturi de a merry bunch of guys.

Merg din club in club si vorbesc cu oameni noi si ma gandesc ca faptul de a fi noua ii atrage la mine. Oamenii iti cumpara o bere si daca stii sa intretii conversatia, te tin si de vorba. Uneori zgomotul din fundal ma face sa ma simt penibil pentru ca intreb de cate 4 ori: 'sorry' ' what did you say' sau zambesc proseste. In ultimul timp, sunt foarte sincera si spun clar omului ce nu imi place: e zgomot, dom'le, muzica asta face conversatia foarte dificila. Si ei nu se supara si zambesc si mai repeta.

Nu vreti mai bine sa dansam?:)

Daca ma obseda inainte melodia de la Robbie: 'all the lonely souls in London/took the plane and flew away/all the best women are married/all the handsome men are gay/you feel deprived' acum parca o simt si mai bine [era in aeroport chiar pana sa plec, ca un semn poate?:)]

In clubul asta era si tipul cu camasa si par blond-saten, semilung, care dansa intr-un fel in care ar fi facut orice femeie sa ii fie partenera. Si el s-a sarutat cu...altul.

Raman uneori la ideea mea ca atrag numai barbatii trecuti de o anumita varsta care au poze cu femei la vedere, de parca asta ii face mai barbati. Sunt tipii astia care stau cu AIESEC de 5 ani incoace (nu ca eu ca mortoloaga nu as face la fel), numai ca nu mai ies cu nimeni altcineva si li se fac ochii in forma de (nu mentionez pentru ca ma gandesc la parti din familia mea care ar putea citi volumul de ode) atunci cand vad o femeie noua in raza de interes.

Mai sunt si altii, cei care ma atrag pe mine - arogantii de prima faza care apoi devin neinteresanti , barbatii care au inel de logodna pe deget pentru care ma bucur si stiu ca merita sa fie fericiti, si barbatii care au fost prostiti de vreo tocilara pe bancile facultatii si acum nu ai ce sa le mai faci - uneori, parca si-ar dori ei dar e mai confortabil sa tii cioara din mana, mai ales ca e mai coapta ca cea de pe gard:).

Si merg la brat cu domnul, zambind firesc...nu stiu de ce dau acest ton amar randurilor pe care le scriu...daca ar fi sa fiu sincera de la bun inceput pana la capat as spune ca tin la acesti oameni, pentru ca se poarta foarte frumos cu mine, pentru ca imi sunt prieteni si pentru ca (de ce sa mananc lucruri care miros urat) mai mult eu am profitat de pe urma lor pana acum...

Cum spun sau scriu in graba, merg cu el la brat si incearca sa imi spuna ceva, eu parca aud parca nu, parca stiu ce sa raspund parca nu (oricum o dau mereu in bara ca in clasa aII-a - parca si atunci ma pricepeam mai bine-)...vorbim de varsta, de oamenii de aici, de absolventi, si spun ca 'i'll soon be 25 ' si ca ma simt batrana si spune el ca pana in 30 suntem tineri.

Intr-un fel ma consolez, spun ca mai am timp...numai ca acest timp trece asa de repede ca parca era ieri acum 6 ani cand am ajuns in Bucuresti si am cunoscut oameni noi, am invatat despre ei, i-am iubit, m-au iubit, i-am urat de atata dragoste, i-am iertat, m-au iertat.

Acum ajung aici, zambesc iar si iar - e o calatorie, inca, oameni si oameni, atat de multi romani care imi tin de cald si fac misto de situatie: ieri seara la un Global Village m-am plimbat printre mese (intarziasem vreo 2-3 ore ca venisem din Peterborough) pentru a cunoaste oameni noi si a schimba impresii. Vad insa un austriac pe care il stiu din 2003 si inca trei romani. Glumesc cu ei - traiesc asa o diversitate culturala ca nu pot sa explicitez modulul:).

E bine insa, pentru ca facem aceasta tara celebra prin ceea ce poate ea oferi mai bun si mai proaspat. Si spiritul in care lucram, traim, vorbim, oferim celor din jurul nostru ii face si pe ei sa raspunda la fel.

In acceasi seara ma intalnesc cu o tipa Magda din Polonia care a fost in Ankara (Turcia) in internship de o luna in cadrul AIESEC si a plecat cu cateva zile inainte sa ajung eu. Tipa ma recunoaste in doi timpi si trei miscari, iar eu raman masca (din aceea tipic romaneasca - nu ca nu mi-as fi pensat mustata) pentru ca actiunea cu pricina se intampla acum aproximativ 5 ani, prin vara lui 2003. Si sa mai spui ca nu e o lume mica si nebuna...

Mi-au placut zilele astea din cadrul conferintei AIESEC. Asa suntem unii dintre noi - acel sens esential al vietii noastre este sa simtim ca putem contribui, aduce un plus pentru cei din jur. Motivul esential pentru care si azi lucrez in HR si pentru care imi dau silinta sa fiu mai buna in fiecare zi si sa nu astept sa primesc. Mi-e teama insa sa nu devin prea insistenta la lucru cerand mereu ceva de facut sau punand intrebari...pentru mine jobul nu e job, acum traiesc o experienta.

E sambata seara si mi-e tare somn, sunt obosita, insa nu aveam cum sa nu ma simt inspirata dupa aceste evenimente.

Am 25 de ani, sub 30. Mai sper, mai am timp. Si ridic stacheta. Tot ce imi doresc este traiesc simplu si sincer. Si sa zambesc asa cum stiam atat de bine.

Nu stiu ce ma inspira atat de tare, dar acum cu un ochi necritic, de om care doar vrea sa citeasca sau sa asculte, invat sa ma apreciez mai bine.

Am 25 de ani.

'Femeile sub 30 de ani nu sunt inca batrane' - a spus el...

Saptamana e lunga. Gustul la fel:)

2008-04-05T04:08:00.001+03:00

Azi e o saptamana de cand am venit.

Ce am facut intre timp:

- vineri, sambata, jumate de duminica - Londra cu prietenii
- duminica seara, luni, jumate de marti - Peterborough, cazare, vizita la TCS Peterborough location.
- marti seara - trainee beer in Londra
- miercuri dimineata - vizita Croydon unde am luat worker accession cardul
- miercuri dupa amiaza - vizita la TCS London offices
- joi - prima zi de lucru in Peterborough.
- vineri - a doua zi de lucru, sedinte in Londra, cina cu trainee, vizita la prieteni:)
Sunt o mica masinuta...ma deplasez rapid. Asa de rapid ca mi-e tare somn si tare bine.

Sunt lucruri calde, cum ar fi prietenii si mainile lor, drumul cu trenul, colegi atat de interesanti si binevoitori, faptul ca am multi romani si ca vreau sa fiu mereu alaturi de ei, faptul ca baietii au reactionat la post it-ul meu si au facut curat in frigider...

Sunt lucruri reci - vantul, berea rece dintre degete, noptile intre 21.30 si 24.00 cand nu ai ce face, orasul mic ce isi ascunde oamenii in mall, Londra in rush hour.

Sunt lucruri in care te poti refugia - mp3-ul primit la plecarea din Bucuresti cu Eva Cassidy, U2 si Chilian pe el, laptopul primit de la job, o cartela de £20 cu care sa vorbesti acasa.

E doar inceputul. Mai urmeaza. sunt momente de veselie, de calm, de inrebari, vrei sa faci fata. Nu ai cum s anu reusesti insa cand motoarele de acasa merg, cand te cazezi intre peretii celor dragi.

Saptamana e lunga. Si gustul la fel. Gustul aventurii, gustul mancarii indiene, gustul inghetatei, gustul apei de la chiuveta, mandarina, laptele cu fulgi si nici o seara in care sa fi gatit. E insa timp.

Saptamanile devin scurte. Gustul, insa, ramane;)

Randuri scrise-n graba

2008-03-05T19:40:00.001+02:00

N-am mai scris demult…asta ar insemna ca imi merge destul de bine, ca sunt lucruri care imi ocupa timpul si mintea si uit de mine…uit de toateJ

Astazi scriu pentru ca vreau sa ma regasesc. Pentru ca nu stiu unde sunt – cu mintea in Peterborough, cu trupul inca in Bucuresti. Cu mintea prin parcuri verzi pline de soare, cu trupul langa parcul de aici, batut (azi) de vant si de calmul inserarii.

Mi-este teama pentru integritatea sufletului meu. Nu pot sa ma obisnuiesc cu schimbarile din jur. Pot, zambesc, dar uneori mi se pare prea mult. Cred ca abi acum incep sa constintizez realitatea si sa ma adaptez la ea.

Prietenii imi sunt departe. Unii dintre ei, aici. Dar tot departe pentru ca avem de lucru pana tarziu si ne vedem in week-end sau nici atunci. Viata costa, si pentru a o face frumoasa trebuie sa investesti mult efort.

Totusi, prietenii mei ma cauta si ma sustin. De oriunde. Oricand. Iar felul in care investesc eu efort pays off de o suta de ori. Imi place ca sunt pentru doua luni aici. Si n-as da Anglia pe asta. Nu acum.

Plec (cel tarziu) pe 1 Aprilie. Astept din Noiembrie. Asa e cu mine – pentru toate lucrurile de valoare trebuie sa astept. E o lectie buna. Mereu ma grabesc. Mereu mi se pare ca e prea putin timp.

Nu stiu cand si cum o sa mai scriu. Am renuntat intre timp la ideea de a mai publica o carte, precum si la ideea de a ma inscrie intr-un club de teatru de cum ajung in Peterborough. Mama ma intreaba daca e sigur ca ma ducJ - nu ii mai vine sa creada. Bunica zice ca plange de cate ori isi aduce aminte.

Am renuntat la multe vise si totusi uite, tocmai rad in hohote facand misto despre cat de prost merge imprimanta. Cred ca se datoreaza oamenilor grozavi de langa mine.

Am nevoie de un mai bun change management, de mai mult control si mai mult optimism. Cu toate acestea, o buna prietena spune ca sunt persoana care se bucura cel mai mult de lucrurile mici. Si vreau sa fac asta. Pentru ca pentru mine nu exista lucruri numai mici si lucruri numai mari – un fleac poate deveni o frumoasa pasiune.

Sper ca lucrurile sa evolueze in bine. De multe ori ma tem ca nu va fi asa, dar a doua zi capat incredere. Si cred ca e doar o perioada de nesiguranta. Nu ca ce ma asteapta ar fi foarte sigur, but I will go on. Happily.

Mai e un lucru la care am renuntat. Nu stiu de ce. Nu l-am considerat oportun. Si era. Nu vreau insa ca acesta sa fie scutul meu – lucrul asta la care am renuntat…ideea de jumatate. Poate uneori devine nevoie acuta, dar de cele mai multe ori in ultimul timp e asa…un vid. Ca vidul de timp. Ca vidul de idei. Dar ma simt bine singura. Poate tocmai de aceea am uitat…

Daca mai citeste cineva, ma mir. Ma mir si de faptul ca scriu. Poate ca voi avea mai multe de spus dupa (sau in timpul) calatoriei.

A scrie…De ce?:)

de Primavara?:)

2008-02-07T15:22:00.000+02:00

Nervi de primavara - BACOVIA

Primavara...
O pictura parfumata cu vibrari de violet.
In vitrine, versuri de un nou poet,
In oras, suspina un vals de fanfara.

O lunga primavara de visuri si pareri ...

O lunga desertare zvoneste imprejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pala lucratoare
Arunca o privire in zarea de azur.

O noua primavara pe vechile dureri ...

Apar din nou taranii pe haul de campie,
In infinit pamantul se simte tresaltand :
Vor fi acum de toate cum este orisicand,
Dar iar ramane totul o lunga teorie.

O, cand va fi un cantec de alte primaveri ?!

- acest post arata acum mai frumos datorita Ascuticai. Multumesc!:* -

pentru ca vine primavara

2008-02-04T16:46:00.000+02:00

am o mini-fobie de mers cu metroul, pentru ca asa m-am saturat de el...

mergeam cu metroul si vad niste fete emo cu tunosoarea aia tipica suvitata cu parul indreptat pana la refuz. fredonau "am sa ma intorc barbat" de la vama veche. uitasem de ei, a trecut prea mult timp, s-au schimbat prea multe...

ascult acum in timp ce fac curat in inboxuri (cele 4) "iubeste" de la vama veche. Doamne, cum imi mai placea cantecul asta!

vine primavara. cred ca marea e frumoasa. si eu vreau sa fiu frumoasa. vine primavara si incepe programul de mobilizare - exercitii fizice, program accelerat, week-end-uri scurte, dar bestiale, prieteni, haine noi.

vine primavara cu atatea schimbari, sper:)

si, chiar daca nu vine inca primavara, ma relaxez la lumina becului si citesc. astept sa ies la aer...sa merg pe strazile timide ale bucurestiului.

imi vine in minte 'omul plajei' - eu la birou nu am un sef idiot, ci o echipa grozava, mama mama ce drag mi-e de ei si oricand m-as duce cu ei in vama.

pentru Rox cea de odinioara, patetica, mica, mereu naiva si indragostita, pentru Rox care nu visa sa fie project manager, team leader, account executive, recruiter, etc, pentru Rox care se tolanea la soare si scria cine stie ce aberatii. Si pentru toti cei care au fost ca ea:

Iubeste mainile si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut
Atat cat poate dorul ti le cerea.
In dragoste, in randuiala.

Iubeste mainile si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Caci prea tarziu iesira in cale-ti
Si prea curand se duc de tot
Iubeste mainile si ochii.
Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini si-n ochi seninul
Tarziul zambet de lumina.

Iubeste mainile si ochii
Si iarta-le daca durerea
Ca ti-am plecat va fi mai mare
Decat norocul, decat norocul
C-am venit.

Talent

2008-01-27T18:05:00.000+02:00

Discriminare

2008-01-26T14:53:00.000+02:00

DISCRIMINÁRE, discriminări, s.f. Acţiunea de a discrimina şi rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuată între mai multe elemente. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetăţeni ai unui stat sunt lipsiţi de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate. ♦ Discriminare rasială = segregaţie. – După fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis

DISCRIMINÁRE s. f. 1. separare, deosebire, distincţie netă între mai multe elemente. 2. diferenţiere restrictivă de drepturi pentru o parte a populaţiei unei ţări, pentru o organizaţie sau pentru unele ţări faţă de altele. (<>

Pentru o vreme

2008-01-12T21:17:00.000+02:00

Sunt 2 categorii de oameni care scriu: cei care isi "ofera" opiniile - pentru ca nu traiesc asa ca isi umplu viata cu sfaturi - si cei care traiesc prea intens si nu stiu unde altundeva sa isi mai puna gandurile.

Curand plec din Romania. Sunt foarte ocupata. Nu mai am timp sa scriu. Scriu pentru ca-mi pasa.

Nu stiu cat o sa lipsesc. Dar revin din dragoste. Cred in mai bine, ma bucur de prezent. Prietenii stiu de ce:D.

Sper ca toti cei peste 3 milioane (si inca numaram...) sa traiasca si sa scrie pe graba. E mai important sa gasesti subiectul decat sa il cauti.

Ne vedem;).

1/2

2008-01-05T13:49:00.000+02:00

Ne-am obişnuit sǎ dǎm importanţǎ unor tradiţii şi unor valori care sǎ ne completeze existenţa sau sǎ ne dea iluzia cǎ putem umple anumite goluri ale existenţei noastre.

Umani fiind, nu ne putem disloca din societate şi nici nu ne putem abate de la anumite reguli ale sale unanim acceptate.

Tot umani fiind, nu suntem creaţi pentru a fi solitari. Chiar şi cei care preferǎ singurǎtatea, cautǎ acea fiinţǎ „rarǎ” care sǎ umple un vid.

Oricât de complecşi, avem nevoie de o dozǎ bunǎ de simplitate care sǎ ne ajute sǎ ne punem în echilibru cu lumea şi cu noi înşine.

Şi, pentru ca dragostea sǎ fie simplǎ, decidem: avem un sortit, poate chiar dinainte de naştere, sau avem o jumǎtate aici, în lume. Pe care o cǎutǎm toatǎ viaţa. Iar dacǎ nu merge bine într-o relaţie, înseamnǎ cǎ nu este el/ea sau cǎ nu a fost sǎ fie. Şi cǎ trebuie sǎ mai cǎutǎm. Unii dintre noi rǎmân blocaţi în proiect: dacǎ “jumǎtatea” pleacǎ, înseamnǎ cǎ a greşit; dacǎ nu ne-a acceptat încǎ înseamnǎ cǎ are nevoie sǎ se mai gândeascǎ în timp ce noi aşteptǎm lnişiţi. Confortabil, nu?

Ne consolǎm uşor cu gânduri tradiţionale, a fost o datǎ ca nicioadatǎ…Dar ce ar putea urma? Toţi anii care rǎmân sau încercǎrile care rǎmân?

Basmele ne deruteazǎ încǎ de mici şi credem în vise şi forţe supranaturale: magia întâlnirii…

În plus, mereu se creazǎ ideea de happy end, care întǎreşte preconcepţia cum cǎ de unii singuri nu suntem în stare a fi. Ideea de a salva sau a fi salvat este construitǎ din timp în mintea copiilor, astfel:
- Albǎ ca Zǎpada – reînviatǎ de Prinţ
- Frumoasa Adormitǎ din Pǎdure – trezitǎ din lungul somn de Prinţ
- Frumoasa şi Bestia – ea îl salveazǎ pe el de blestemul urâţeniei
- Cenuşǎreasa – cel mai bun exemplu: ce ar fi fost viaţa ei dacǎ nu îl întâlnea pe Prinţ?
- Prinţul Broascǎ: ea îl transformǎ cu un sǎrut.

Cred cǎ Shrek este o invenţie foarte constructivǎ: ea alege sǎ rǎmânǎ Ogar pentru el.
Astfel, se mai dǎrâmǎ din miturile conform cǎrora Frumuseţea are o singurǎ faţǎ, şi anume aceea pe care noi, societatea, o agreǎmJ.

Ceea ce aş vrea totuşi sǎ extrapolez este nevoia de a trece anumite bariere, pentru cǎ universurile noastre ca oameni sunt mereu separate, şi trebuie sǎ fim stǎpânii propriei noastre lumi pentru a putea pǎtrunde într-o alta.

Maturizarea trebuie sǎ constea în întregirea propriei lumi, pentru a o pregǎti astfel încât aceasta sǎ fie capabilǎ sǎ integreze un alt „eu”.

Şi fie cǎ ne considerǎm a fi 1, fie cǎ ne considerǎm ½ , trebuie sǎ ne asumǎm existenţa şi sǎ ne bucurǎm de ea, fǎrǎ a aştepta cealaltǎ ½ , fǎrǎ a privi în urmǎ cu regret.

Cam ştiinţificǎ abordarea mea, ce-i drept: lucrurile chiar pot fi simple, putem decide sǎ nu le complicǎm. Poveştile sunt frumoase dacǎ alegi sǎ te bucuri – fǎrǎ sǎ te pierzi – de ele.

Poate cǎ sunt ½, dar mǎ simt întreagǎ şi am sǎ mǎ bucur în întregime.

Fiona:)

Pentru Alm si Oana

2008-01-04T21:57:00.001+02:00

Firma - Nimeni

Cred ca putem lipi oricand bucatele de poze si sa facem un story board cu ce am fost pana acum.

Si, chiar daca suntem uneori apart, cred ca ramanem FRIENDS FOREVER. Eu sunt inca aici;)!

Dan Puric - Despre vulturi, crize si demnitate

2008-01-03T15:27:00.001+02:00

Auzi?
Asculti?
Actionezi?

Ciobanas cu trei sute de oi:)

2008-01-03T14:52:00.001+02:00

Remember? Prima mea noapte alba...nu in Piata Sfatului, ci in fata televizorului:)

Pentru ca vorbele lor fac mai mult decat ale noastre.

2008-01-02T03:26:00.000+02:00

Elegia a 10-a, Nichita Stanescu

Sunt bolnav. Mă doare o rană
călcată-n copite de cai fugind.
Invizibilul organ,
cel fără nume fiind,
neauzul, nevăzul,
nemirosul, negustul, nepipăitul
cel dintre ochi şi timpan,
cel dintre deget şi limbă, -
cu seara mi-a dispărut simultan.
Vine vederea, mai întîi, apoi pauză,
nu există ochi pentru ce vine;
vine mirosul, apoi linişte,
nu există nări pentru ce vine;
apoi gustul, vibraţia umedă,
apoi iarăşi lipsă,
apoi timpanele pentru leneşele
mişcări de eclipsă;
apoi pipăitul, mîngîiatul, alunecare
pe o ondulă întinsă,
iarna-nheţată-a mişcărilor
mereu cu suprafaţa ninsă.
Dar eu sunt bolnav. Sunt bolnav
de ceva între auz şi vedere,
de un fel de ochi, un fel de ureche
neinventată de ere.
Trupul ramură fără frunze,
trupul cerbos
rărindu-se-n spaţiul liber
după legile numai de os,
neapărate mi-a lăsat
suave organele sferei
între văz şi auz, între gust şi miros
întinzînd ziduri ale tăcerii.
Sunt bolnav de zid, de zid dărîmat
de ochi-timpan, de papilă-mirositoare.
M-au călcat aerian
abstractele animale,
fugind speriate de abstracţi vînători
speriaţi de o foame abstractă,
burţile lor ţipînd i-au stîrnit
dintr-o foame abstractă.
Şi au trecut peste organul ne-nveşmîntat
în carne şi nervi, în timpan şi retină,
şi la voia vidului cosmic lăsat
şi la voia divină.
Organ pieziş, organ întins,
organ ascuns în idei, ca razele umile
în sferă, ca osul numit
calcaneu în călcîiul al lui Ahile
lovit de-o săgeată mortală; organ
fluturat în afară
de trupul strict marmorean
şi obişnuit doar să moară.
Iată-mă, îmbolnăvit de-o rană
închipuită între Steaua Polară
şi steaua Canopus şi steaua Arcturus
şi Casiopeea din cerul de seară.
Mor de-o rană ce n-a încăput
în trupul meu apt pentru răni
cheltuite-n cuvinte, dînd vamă de raze
la vămi.
Iată-mă, stau întins peste pietre şi gem,
organele-s sfărmate, maestrul,
ah, e nebun căci el suferă
de-ntreg universul.
Mă doare că mărul e măr,
sunt bolnav de sîmburi şi de pietre,
de patru roţi, de ploaia măruntă
de meteoriţi, de corturi, de pete.

Organul numit iarbă mi-a fost păscut de cai
organul numit taur mi-a fost înjunghiat
de fulgerul toreador şi zigurat
pe care tu arenă-l ai.
Organul nor mi s-a topit
în ploi torenţiale, repezi,
şi de organul iarnă, întregindu-te,
mereu te lepezi.
Mă doare diavolul şi verbul,
mă doare cuprul, aliorul,
mă doare cîinele, şi iepurele, cerbul,
copacul, scîndura, decorul.
Centrul atomului mă doare,
şi coasta cea care mă ţine
îndepărtat prin limita trupească
de trupurile celelalte, şi divine.
Sunt bolnav. Mă doare o rană
pe care o port pe tavă
ca pe sfîrşitul Sfîntului Ioan
într-un dans de aprigă slavă.
Nu sufăr ceea ce nu se vede,
ceea ce nu se aude, nu se gustă,
ceea ce nu se miroase, ceea ce nu încape
în încreierarea îngustă,
scheletică a insului meu,
pus la vederile lumii celei simple,
nerăbdînd alte morţi decît morţile
inventate de ea să se-ntîmple.
Sunt bolnav nu de cîntece,
ci de ferestre sparte,
de numărul unu sunt bolnav,
că nu se mai poate împarte
la două ţîţe, la două călcîie,
la două picioare în alergare
neputînd să rămîie.
Că nu se poate împarte la doi ochi,
la doi rătăcitori, la doi struguri,
la doi lei răgind, şi la doi
martiri odihnindu-se pe ruguri.

Verde crud si curgand

2007-12-20T15:12:00.000+02:00

De cand inspiratia ma parasise
Ma parasisem intr-un colt de camera cu TV nestins.

De cand inspiratia ma parasise
Ma parasisem fara mangaieri intr-un pahar de tequila.

Si nimeni nu intra.

Si nimeni nu iesea.

Si eu ma jucam cu timpul.

Si timpul se juca cu mine.

De cand inspiratia ma parasise
Uitasem ce culoare e cand iubesti.
Si nici azi nu imi amintesc prea bine.

De cand inspiratia ma parasise
Ma jucam cu logica si cu axiomele
Si nu gaseam nimic nou sa imi demonstrez.

Si nu scriam nimic.

Si nimeni nu imi scria.

Si nu tineam penelul in mana.

Si tastele scriau rapoarte fara mine in ele.

Dar am prins un colt de verde.
Si am prins un colt de zapada.

Am prins intre dinti o salata care se face mugur.
Si care se face samanta.
Si care se face ram.

Si inghit verdele ca apa,
Curge prin mine.
Curge prin mine.
Curge...

Si inspir sacadat,
Praca plange bunica.
Parca plange mama.
Parca plang zecile de lacrimi ce nu le-am plans,
Desi sunt un copil aievea plangand.
Si plangacios.

Mi-e frica de verde, nu stiu ce sa fac cu el.
Il mananc si il beau.

Ma preling.
Si curge.

Ma curge latent.

Nu stiu nici azi ce sa fac,
Dar ce noroc de mine ca m-a atis inspiratia!

Am de facut o marturisire...

2007-12-17T13:29:00.001+02:00

Ieri in Revenge imi veneau multe ganduri in minte.

Atatea ganduri cate nu mai pot cuprinde si ma prefac in bulgari de zapada...

Sunt multe lucruri despre care vreau sa scriu, insa astept sarbatorile pentru ca am nevoie de timp sa pun tot pe hartie, sau pe hartia virtuala.

Sunt doua idei majore care imi strabat materia cenusie (mintea) si materia rosie (inima):

1 - sunt foarte tanara si in forta si vreau sa ma bucur de asta
2 - nicio meserie nu e usoara sau rusinoasa.

Marturisirea ar fi...mi-e si greu sa spun...imi place o melodie de la 3 Sud-Est, aceasta noua, de mai sus - 'Vorbe care dor'.

O sa o ascult pana ma satur, dupa care promit ca imi revin. Asta e, ce sa fac, imi place...sper sa ma acceptati asa:P

Cu spiritul alb de zapada

2007-12-14T15:32:00.000+02:00

[http://hm-ad.com/images/20060121snow.jpg]

Ma inspira diminetile cu zambet

2007-12-11T16:42:00.000+02:00

si atunci ascult Alifantis care canta si ma inspira si mai si:

si foaie verde si-un pistil
mirari de tanar imbecil
cu ochii mari pe sub nombril
plecam inalt si lat in spete
in triviale meneuete
cantand spre maica preacurvita
o, du-ne iarasi in ispita
infrigurata stalactita.
[ NEUITATELE FEMEI ]

Bradul de 1 Decembrie / / Oh, my God, that's the funky shit!

2007-12-06T19:22:00.000+02:00

Bradul de 1 Decembrie :) (:

Imi place tara mea cu oamenii e deschisi si cu bataile de inima ale orasului. O iubesc cand sunt la mare sau la munte sau in cosul sobei la bunici.

Pentru ce nu imi iubesc tara si pentru ce ma bucur ca incepand cu ianuarie 2008 plec un an in UK?

Pentru ce nu ma bucur cand ma trezesc de diminetaa si pentru ce week-end-urile in Bucuresti nu sunt la fel cum erau?

As putea sa dau un nume si sa zic...de exemplu...Videanu. Videanu este motivul nefericirii mele si daca eram in USA acum il puneam sa ma plateasca « ca noua ».

Nu o sa zic insa ca motivul tristetii mele e Videanu.

O sa subliniez in cateva cuvinte motivele tristetii mele (si daca voi va simtiti la fel da-ti-mi un telefon sa ne defrustram impreuna):

- gropile dintre Universitate si Unirii
- aglomeratia de pe Bulevardul Cantemir, zona Tineretului
- blocajul de trafic cand nu stiu ce sa fac: sa ma duc la bietul sofer cu un ceai cald sa il imapc sau sa ii dau cu cheia aia mare de la usa in cap pentru ca ma tulbura cu claxonul frustra(n)t, de parca nu as fi si asa deja destul de tulburata
- bordurile noi care nu fac drumul mai bun, ci mai mult marginea lui
- faptul ca in statia de 113 de la Baneasa bordurile erau dar asfaltul nu
- faptul ca nu e dimineata sau seara la Unirii sau Victoriei in care sa nu ma intreb cat mai imi ramane sa rezist si de unde am atata rabdare.

Sambata, 1 Decembrie, fredonam “Noi suntem romani” sub umbra unui steag alb-negru: negru de suparare si alb de renuntare.

Propun sa devina acesta steagul nostru, ca nimic nu mai e nici rosu, nici galben, nici albastru. Poate decat stelutele de pe bradul cel mai mare din Europa, acel maldar de plastic si metal de la Unirii.

M-am nimerit acolo pentru ca acolo ma mai intalnesc (greseala!) din cand in cadn cu prietenii mei.

Ce era acolo?

Nici spatiu sa merg, nici spatiu sa respir, nici spatiu sa ma intorc decent inapoi. Masinile se blocasera, gitanii faceau poze necontanit maladurului semiverde si nu se miscau, iar din boxe suna un house plisticit care ma agasa teribil si mai ca imi veneau lacrimile de disperare.

Bradul de Craciun- aka 1 Decembrie - nu numai ca nu ma mai poate impresiona, nu numai ca nu acopera in nici un fel celelalte frustrari, dar ma fac sa ma intreb:

- de ce, domnilor politicieni, edili si administratori ai domeniului public pentru care va platim de ne tzatzaie curul, mai organizati evenimente daca nus unteti in stare de ele?
- de ce ne puneti viata in pericol?
- de ce nu sunt apreciate si restaurate cladirile cu bulina din zona Unirii - Universitate- Romana?
- de ce ascundeti aceste neajunsuri in spatele unui frumos brad din materiale neecologice?

Ma opresc aici, arborand steagul alb-negru al acestei nastii de neputinciosi care strigau sambata seara langa hotel Horoscop: “hai fai, lasa pozili si sa o louam pe ssosssea ca e mai liber”...

Oh, My God, that’s the funky shit!

Priveam, in dorinta de a ma delecta intr-o anumita masura, la emisiiunea Megastar (pai ce sa fac, daca nu mai am curaj sa ies sambata pe strada?)

Si, imi aduc aminte de o remarca a lui Adi Despot: “oh, my God, that’s the funky shit!”. El spunea asta pentru ca ii era tarsha sa dea un feed-bac unui concurent. La cateva reprezentatii distanta, o domnisoara blonda cu picioare blonde danseaza cam ca Beyonce si un pic mai mult.

Ea are lacrimi in ochi dupa rasul juriului. El ii da 10 pentru ca “este singurul concurent pe care l-am vazut sincer, asa cum este el, in aceasta seara”.

Mazilu se enerveaza, si, ca sa compenseze baga un 1.

Ce imi vine mie de fapt acum in gand? Nici o legatura cu notele, nici o legatura cu exhibitionismul :

- cum este sa fii singu in direct in fata atator perechi de och care te privesc din sala si, mai mult, de acasa ?

Este un sentiment pe care nu l-am incercat niciodata si ma face sa ma simt foarte saraca. Nu, nu faptul ca nu apar la TV, cu asta pot sa traiesc si inca foarte bine. Ci cu faptul ca nu imi exploatez talentele, cu faptul ca imi pare foarte rau ca nu am voce si astiu ca nu am voce si nu pot sa ma provioc pe mine insami cum se provoaca ei.

E o mare penurie in Romania de talente. O mare sete pe care in loc sa o stingem invatam sa o deradem si sa o intretinem.

Cel mai tare imi place, sarcastica si cinica, asa cum ma stiu, sa ma uit la “Carcotasi” si la Mircea Badea (imi place de el de nu mai pot sa dormJ ). Rad si plang in acelasi timp si as vrea ca si ceilalti sa faca la fel.

Ne e usor, dragii mei sa stam cu fotoliu plisat si sa ne distram in timp ce ne batem joc de Romanica sau ne radem de cum isi rad altii de ea.

Ce pot sa fac altfel? Sa strang din salariul meu de om care isi castiga existenta si nimic mai mult bani sa ofer copiilor de Craciun sau sa strang la ciorap, sa plec, pentru a reveni mai puternica si a pune umarul la societatea asta insetata de oameni ca noi.

Haideti sa lovim, sa radem ca ne doare si sa ii invatam sa se distreze veritabil.

Eu nu am curajul sa ma arat asa cum sunt, si de aceea, in seara asta vreau sa ii iau lui Prodigy si lui Despot vorba din gura si sa zic: “Oh, my God, that’s the funky shit!”

Ce suntem?

2007-12-02T21:25:00.000+02:00

Suma diferentelor dintre ceea ce trebuie/isi doresc altii sa fim.
Suma defectelor care ne fac mai interesanti.
Suma a ceea ce putem deveni.

Soon to come: post despre bradul de 1 Decembrie si "Oh, my God, that's the funky shit!"

Atat de originala in sentimentele mele:)

2007-11-23T22:51:00.000+02:00

Poze peste poze cu par lung si par scurt, cu suvite blonde si brune impreunate, cu parul rosu, cu nasul rosu...
Poze peste poze in tenesi, cu bocanci maro, cizme negre, adidas colorat, sireturi violet lungi pana la cer...

Poze peste poze cu esarfe in dar, esarfe gasite printre paturi, esarfe in cap infasurate in stil arabesc...
Poze peste poze cu o tigara si altfel de tigara, cu un gin sau o bere, privind cum se lasa tacerea...

Poze peste poze cu Oameni.
Caut, bajbai, stau putin. Vineri seara se scurge peste taste si peste ganduri. Timpul sede si cand trece si nu ma sperie. Ne privim prieteni, ne intelegem noi cumva, hai ca am invatat sa negociez: dau un zambet, imi mai faci frumos un minut?

Ne separa aceste sentimente, ceea ce negociem sa fim.
Ce te intereseaza de la un potential colaborator?

a) experienta
b) calitate
c) pret
d) cantitate
e) ce aduce nou pe piata...samd.

Ce ne face sa crestem, sa avem mai multa experienta? Ce ne face sa riscam sa fim diferiti si sa dam unei clipe frumuseata pe care cealalta nu o are [sau o frumusete diferita]?

SENTIMENTUL.

Citesc carti si bloguri si nu ma mai regasesc nicaieri. Ma simt ciudat: asa de sensibila sa fiu? Atat de uneori prea realista alteori prea timorata si sentimentala?

Sunt originala in sentimentele mele, unica, caut experiente. Si asta ma costa. Costa timp, rabdare, cel mai mult ma costa rabdare. Niciodata nu stiu sa astept.

Ascult...tic-tac...tic...tac. Timpul trece cu zambet de prieten. Vezi, daca nu simti si tu, sau nu o intelegi, asta ma face cu atat mai originala.

Daca nu intelegi un serviciu si nu iti trebuie nu il cumperi. Dar eu ti-l flutur pe la nas...mai accepta-ma o data...sunt atat de originala in sentimentele mele:)
Cautam o poza sa mearga cu postul. Am gasit ca cea mai potrivita e poza din profil, asa de originala in sentimentele mele eram si atunci, in vara 2004 [sau 5?!] pe paja din Vama.

Iti doresc o noapte buna originala in sentimentele ei:)

ELA

2007-11-17T14:26:00.000+02:00

Dragii mei,

[Pentru cei care imi cunoasteti bine prietenii, si pentru cei care nu, este momentul sa faceti cunostinta cu ei.]

Some names: Dee, Radu, Radu, Vick si...Ela.

Ne oprim asupra acestui personaj plin de farmec pentru a il analiza.

Inainte de acest lucru, vreau sa mentionez contextul povestii noastre. Eram aseara in Fire, abia gasisem loc. Trageam subtil dintr-o tigara rebela si glumeam, mai porcos, mai putin porcos...Ela "zorise" vodka cu cola pe gat pentru ca trebuia sa plecam pana nu plateam 5 RON femeile si 10 RON barbatii.

Atunci a inceput ea sa elogieze diferite momente ale zilei. Spuneam eu ca vorbeam porcos, poate ar fi bine sa zic ca vorbeam porceste despre...porci (cautati putin compania PIC pe net, vedeti ca sunt 2 si asta este multinationala, e despre "improvement company" al unui animal sfant in religia natiilor arabe).

Atunci am hotarat cu Vick si Dee ca fiecare sa scrie pana luni un post despre ELA pe blog.

Incep si eu aici, si voi acorda cateva randuri (pentru ca ma simt speechless vorbind despre asa o prietena) unui personaj nelipsit fun-ului nostru de toate zilele.

Ela vorbeshhhte un picutz bacauaneshte. Ea ii mereu gata sa te faca sa zambesti, desi, mai, te rog, nu intelege greshit...Ea nu are nici o vina ca tie ti-i gandul la prostii.

Cum sa va explic eu? Mi-e shhhi greu sa incep shhhi de asmenea greu sa continuu. Taie cartofii foarti foarti subtziri ca nu au gust alfel. Shhi trebui sa fii bine parjolitzi!

Ela te roaga sa iei loc shi sa ti simtzi bini. Face un masaj bestial si se preocupa de orgasmul de 30 de minute al...suinelor. Ea intelege cand oamenii sunt suine, si nu este de acord cu zicala neo-populara ca "barbatii e suine".

Mai nou, nu numai contabilitatea ocupa un rol in viata ei, ci si lectiile de genetica. Stie sa detecteze genomul dupa rezultatul implantat de el in tha way we look and talk:). Dar nu ma credeti pe cuvant ca mi-a fost foarte greu sa alcatuiesc aceasta propozitie si am apelat la diferite sugestii obtinute pe msn.

Ela este mereu bini dispusa shi te ie pisti pishor fara ca tu sa realizezi, ca este/i un anjel radios de fata, desi savoarea ei era putin diluata in usturoiul de la carnashiori.

Tot Ela a salvat toata seara trecuta (sa zic noaptea, mai bine, ca ne-am intins pana la 02.30), explicandu-ne teroia "Bulgarashului" si aducandu-ne iarna ero(t)ica in casa. Aici nu pot intra in detalii pentru ca sunt prea savuroase. De aceea am sa va rog sa imi scrieti la roxana(punct)ionita(at)gmail(dot)com pentru a invata despre cel mai senzual (goce!?) sarut inventat vreodata.

Ela imi face mereu dimineata mai frumoasa cu un ceai si tonul ei tanguitor de ia viata mai in gluma, mai in serios.

Ela s-a speriat ca dupa doi ani prietenul ei nu ii mai aduce jucarii de plus, ci daruri serioase cum ar fi parfumurile bune:).

Ela nu mai poate sa bea ceai verde sau negru de cand a tinut cura de slabire.
Ela ma primea mereu sa dorm la ea si ma resuscita la marile porti ale Bulevardului Oltenitei.

Am sa ma opresc aici si de cum citesc despre ea la Vick si Dee am sa va adaug la acest articol linkurile.

Sper ca va place de noi si de Ela noastra. Si, daca voua nu va place, noi ne iubim oricum si ne simtim bine. Si lumea e a noastra:)

Later Edit: link de la postul lui Dee: http://dee-just-believe.blogspot.com/2007/11/ma-tot-gandeam-cum-sa-incep-sa-ti.html

link de la postul lui Vick: http://iamvick.blogspot.com/2007/11/what-is-essence-or-even-better-does-it.html

Ma dau cu Dee pe mess

2007-11-17T14:25:00.000+02:00

[ e reprezentativa si am ales sa o copy-paste pentru ca e poate mai viu graitoare decat un post scris acum de mine]

Rox:): neatza little elephant!
Rox:): nu inveti?
popescudiane: ;;)
Rox:): ai lasat ceva la mine aseara
Rox:): am vaz ca ai remarcat right away
popescudiane: pai am dormit, m-am trezit..am pus rufele pe sarma
popescudiane: acuma am deschis compu ca sa invat- toata documentatia e pe calc
Rox:): :)
Rox:): spor si prosperitate!
Rox:): sa iei cel putin 9!
popescudiane: :D
popescudiane: as vrea sa ne vdm azi sa iau ala, pot sa trec eu pe la tine mai incolo daca poti si tu
popescudiane: ca maine merg la ai mei
popescudiane: si vroiam sa il iau cu mine
popescudiane: ca ei au cablul de transfer
popescudiane: pt poze
popescudiane: si in plus e al lor..si ar treb sa il dau inapoi cred:)
Rox:): of course
Rox:): no prob
Rox:): daca vrei sa inveti ne putem vedea maine dupa exam
popescudiane: sau asa
popescudiane: eu termin probabil pe la 11 examenul
popescudiane: deci daca trec pe la tine ar fi pe la 11jumi-12
Rox:): zuper
popescudiane: sau daca vrei sa iesi din casa, zi-mi tu unde
Rox:): nu stiu, maine la 11.30 cand iesi te sun
Rox:): ca nu stiu de acum
Rox:): ma doare un pic capu':)
popescudiane: ::)
popescudiane: bausi
popescudiane: :P
Rox:): ihi
popescudiane: azi dimineata radu a trebuit sa mearga la serv..deci el s-a mai si trezit devreme
Rox:): saracutzul...
popescudiane: ce mai zicea ela?
popescudiane: :)
popescudiane: vedeta
popescudiane: :D
Rox:): acum 1 h a plecat
Rox:): bine zicea
Rox:): o sa mor de dorul vostru sa stii
Rox:): e nasol sa ma trezesc de dimi si sa nu fiti
Rox:): nu m-am mai dixtrat demult ca aseara
Rox:): v-as baga in valiza
popescudiane: lasa ca o sa te obisnuiesti..cumva
popescudiane: si nici nu stii cand o sa treaca
popescudiane: vreau sa sper ca ce-i intre noi va ramane
popescudiane: indif cat timp trece fara sa ne vdm
Rox:): eu nu sper
Rox:): stiu
Rox:): ma tin dupa voi oriunde va duceti
Rox:): we're too magic to vanish
popescudiane: iubita mea pe mine o sa ma gasesti tot aici..soldat nicolae sebe numarul 2(cred)
popescudiane: we areeee
popescudiane: da sa stii ca nu vreau sa devenim mushy acuma
popescudiane: ca o sa plaaaang
popescudiane: mama mama parca o vad pe ela..
popescudiane: gosh
popescudiane: inunda bucurestiul 2 zile
Rox:): :))
Rox:): sa mori de ras in dambovita prelungita
Rox:): pai nu devenim mushy
Rox:): ziceam si eu ce am constatat de dimineata
Rox:): tu te-ai mai dat cu avionul pana acum?
popescudiane: nope
popescudiane: never ever
popescudiane: citeam ce-ai mai scris pe blog
Rox:): ce am scris ca sunt dupa aburi de bruna si nu realizez
Rox:): ?
popescudiane: despre u being happy..
Rox:): :)
Rox:): pai asa e
Rox:): tocmai am vb cu mami la tel
Rox:): tre sa iti zic, mori de ras
Rox:): am pus eu curry (cu curu' :D), obsesia mea, in mancare
Rox:): si mami zice ca miroase a picioare nespalate
popescudiane: :))
popescudiane: ce caterinca
Rox:): sa mor io
popescudiane: pai nush ca eu nu prea am simtit aseara mirosul
popescudiane: am pus un comm
popescudiane: :)
Rox:): o sa ma uit
Rox:): acum sunt ocupata sa imi pun forma prt sc
popescudiane: prt sc?
Rox:): print screened
popescudiane: :)
popescudiane: oky
Rox:): sa te uiti in 10 min pe blogul in engl
popescudiane: oky
Rox:): ti-a dat radu inregistrarea?
popescudiane: nu aveam cablul potrivit
popescudiane: maine cred ca mi-o da
popescudiane: :D
Rox:): imi pace f tare
Rox:): o vreau
popescudiane: :)
Rox:): cred ca ela s-a cam burzuluit
popescudiane: pai o trimitem la participanti - inclusiv elei
Rox:): dar nu are de ce, manca-o-ar mama
popescudiane: pe bune?
Rox:): eu as fi vrut sa fiu asa vedeta ca ea:D
popescudiane: hai ma ca nu e adevarat
popescudiane: peste ani si ani o sa se bucure sa aiba..si noi tot dealtfel:)
popescudiane: cand o sa facem reuninune dupa ce ne reintoarcem toti in tara si o sa punem inregistrarea..mama mama ce-o sa iasa
Rox:): e unica
Rox:): auzi tu...bulgarsh...
Rox:): eu tot ma intreb cine o invata pe ea la prostii
popescudiane: un nou alint
popescudiane: cand o vedem
Rox:): i'd like to meet him
popescudiane: ce mai faci bulgarash
popescudiane: :))
Rox:): da:)
Rox:): sunt de acord
popescudiane: :))
popescudiane: o sa moara
Rox:): ea ne-a adus iarna in case
popescudiane: :P
popescudiane: mama ce post o sa pun despre ela...scriu acuma ca am inspiratie
Rox:): scrie
Rox:): si eu o sa scriu
Rox:): dar nu citesc la tine
Rox:): ca sa nu semene
popescudiane: oky
popescudiane: :)
Rox:): sa fie din perspective diferite
===
Rox:): pot sa te intrerup 2 sec?
popescudiane: yup
Rox:): am o mica mare intrebare
Rox:): cum se numeste stiinta care studiaza modul de incrucisare a genelor?
Rox:): originea speciilor si reproducerea?
popescudiane: :)
Rox:): of, sunt o varza
popescudiane: genetica?
Rox:): asa mah
popescudiane: :)
Rox:): sunt batuta in jumatate de cap
Rox:): evitand timpanul
popescudiane: pe asta n-am mai auzit-o
Rox:): mi-a venit sub influenta Buddha Bar
====
popescudiane: eu am scris
popescudiane: nu-i f mult..da e din suflet
popescudiane: hai ca ma apuc sa aspir putin..tu sa imi scrii daca vrei, ca sunt aici
Rox:): bine
Rox:): public pe Ela si citesc la tine
Rox:): eu am scris funny
Rox:): sper sa nu va supi
popescudiane: :)
popescudiane: nu cred..eu am scris mushy
popescudiane: :)
Rox:)::*

Fericita!

2007-11-15T17:33:00.000+02:00

Azi toata lumea m-a inteles, m-a apreciat si m-a incurajat.

Incepand cu Ianuarie voi fi pentru an de zile in UK.

Sunt foarte fericita si vreau sa impart asta cu voi.

Si sa ma gandesc ca merit...

Ce viseaza oamenii de ziua mea

2007-11-12T09:53:00.000+02:00

Iata ce am primit acum un an, doi sau...trei(?) de la Maria!

De ziua mea, imi doresc ca visele puternice sa devina realitate:)

Continuati cu placere lectura,

LOVE,

Rox.
nor
Visez ca tot ceea ce scriu de vreo 5 ani incoace sa se adune intre doua coperti,sa fie botezat cumva si sa devina o carte.Sa o citeasca cineva odata si sa simta poate ceea ce simt eu cand citesc o carte.Ca sunt mai aproape de visul meu,de a zbura cu sufletul...sus...pe un nor.NORO
noro

pentru romani
doresc o viata mai buna tuturor romanilor
sabinel

My dream...iz 2...
mda...visu' meu e simplu' da' totushi imposibil de realizat...yo ash vrea o sticla interminabila de bere...:)...that's it!
Shootu

Sa fiu pe o insula pustie
As vrea sa ma trezesc intr-o dimineata pe o insula pustie, departe de toata aglomeratia din orase si sa nu mai stiu nimic de mine.
Sebastian

inregistrabil
Ideea mea de vis se concretizeaza intr-un prea simplu lucru: Toti oamenii sa faca un lucru zilnic care sa ii sperie ! ...cam atat
Raducutu

oare e doar un vis???
de cand ma stiu visez sa ajung intr-o buna zi sa urc pe-o scena..iar in jur sa fie o multime cat mai mare de oameni...sa cante impreuna cu mine...sa fie exact ca intr-un adevarat vis...dar sa fie realitate...viata e plina de vise, dar trebuie sa alegi care trebuie sa devina realitate...eu le-as alege pe toate daca as putea...dar cred totusi ca doar o parte din ele se vor implini...asa k incerc sa ma concentrez pe implinirea unuia din ele...sau sa fie doua...:))...
Flavy

Alt vis de-al meu
mi-as dori sa gasesc o fata cu care sa fiu fericit...si sa fim fericiti...da numi doresc sa fac alta fata trista din cauza alegerii mele...
Mircea-Costin

altceva nu conteaza mai mult
Altceva nu conteaza mai mult decat sa iubesti cu adevarat si sa ai parte de acelasi lucru de la persoana pe care o iubesti.Sper sa nu ramana doar un vis...
Calin

Un vis al unui necunoscut
Probabil ca visul meu este ... sa fiu iubit... de cineva anume.. undeva acolo este si ea si probabil ca daca va citi nu va aveam nici cea mai mica idee ca despre ea e vorba... sper ca acest vis sa mi se implineasca... sper.......
Rhadoo

asa
Visul meu e sa nu mai fie Cami trista.
roxi

Masini zburatoare
eu as vrea ca sa fie in orice oras masini zburatoare
Adrian

piciusca-biciusca
Pe piciul meu il cheama Andrei. Eu ii spun piciusca -biciusca. Sau Andrusca-pusca. Si visez sa ajunga un mare sportiv, sa-l urmaresc la televizor cu emotii mari si sa plang de bucurie de fiecare data cand va castiga. Mi-l imaginez in tot felul de ipostaze si ma bucur deja doar visand la ce va fi. Nici nu vreau altceva. Visez doar la el. La piciulicul meu, care acum are 5 ani.
mirela

As vrea
as vrea sa fac viata tuturor oamenilor mai buna sa reprezint speranta ...viitorul si-n acelasi timp ultima speranta ...as vrea ca lumea sa fie mai buna ,sa pot schimba totul in bine sau cel putin in m-ai bine dar toate acestea nu sunt decat un VIS dar totusi as putea safac macar o persoana m-ai buna ... daruindu-i dragostea mea si daca totii am face acest lucru LUMEA AR FI MAI BUNA.
staicu

I'm a driver
Visul meu e sa-mi iau o masina(Trabant) si sa merg oriunde in Romania cu ea. Sa-mi pot plimba si eu prietena la bairame si in Club A. Din Club A ne intoarcem pe jos (din motive lesne de inteles). Andrei
andrei

"romania rockzzz!!!"
pai, mi-ar placea ca romanii sa nu fie asa de corupti si asa de usor influentabili. sa fie interzise manelele si sa nu se mai faca atatea lucruri pentru ei ci pentru romanii nevoiasi. sistemul scolar sa fie mai flexibil si sa nu ne mai bage toate porcariile nefolositoare pe gat. sa fie mai usor de gasit albumele cu muzica rock.... hmm si cam atat cu visele ca apoi mi se urca la cap. LIVING ON EARTH IS EXPENSIVE BUT IT DOES GIVE US A FREE TRIP AROUND THE SUN. CARPE DIEM!
Anna

visez sa fiu iar copil
Visez sa fiu iar copil, sa ma joc, sa am acea exuberanta specifica varstei la care problemele trec de parca n-au fost, visez sa fac iar trasnai,nazbatii iertate de toata lumea.Cat as vrea sa dau timpul inapoi!
viky

:))) La multi ani, Rocks! Te iubesc!!!!

Cateva randuri despre dragoste.

2007-11-08T20:56:00.000+02:00

Daca vrei sa te iubesti mai mult...

imagineaza-ti ca esti un alctineva si te privesti dinafara in timp ce iti faci jobul cu maxima concentrare.

Se spune ca toti avem pe cineva care ne iubeste. Eu mereu ma gandesc ca e EL. Dar nu a venit inca si nici nu exita dupa valuri. Dar nu e spatiu gol, ci e locul meu cu mine sa ma pregatesc.

In schimb stiu ca oamenii ma plac. Si pentru ca nu imi place sa imi asum merite, imi imaginez ca Sis, Bra, Maria, Dee, Ana, Mo, Alexandra, Alma, Ela, Vick, Mer, Doru, Raluca, Radu, Andreea, Edy, super-love-Mom-and-Dad ma privesc dinafara. Ei m-au vazut acasa sau la lucru si mi-am luat muuulte suturi.

Acele suturi pasi inainte. Acele suturi pe care le iei pentru ca te bagi cu capul inainte si nu frumos in coltul tau.

Cel mai mandra sunt pentru ca - stiu eu - ca sunt niste oameni in viata mea care ma iubesc tare tare. Si acesta e un moment unic in care ma laud si eu. Azi m-a laudat seful nou pentru raport si mod de lucru si am intors-o ca ma inspir de la altii, de la colegi. Am o problema: greselile le accept mult mai usor decat laudele. Trebuie sa exersez:).

Cand vreau sa ma iubesc, imi aduc aminte ca mi s-a spus: "esti cea mai sanatoasa", "esti cea mai deschisa", "esti cea mai altruista". Si mai stiu ca iubirea de sine este un pacat foarte mare. Mai stiu ca nu m-am iubit niciodata mai mult decat l-am iubit pe cel de langa mine.

Vreau sa invatam sa ne privim dinafara si cand vedem noi ca facem bine sa ne stergem cu mandrie pe umar. Well done, Rox! Well done, Bi! Well done, Mom! Well done, Maria! and so on:)

Sunt mandra. De ei de toti si de mine ca ii am.

Cum zice titlul unui film: "There must be something about Marry"...there must be something about me.

Fara exagerare, chiar o cred!

~Dragoste~!

LA MULTI ANI!

2007-11-06T10:42:00.000+02:00

= azi mama si tata sarbatoresc nunta de argint =

(fara cuvinte...)

Oamenii traiesc cu nostalgia

2007-11-01T12:06:00.000+02:00

Am tot vorbit saptamana asta. Cu Oameni. From everywhere.

Ne e dor. Mereu ne e dor de ceva, lucrurile frumoase din viata. Suntem multumiti cu noi, de noi, de viata in general.

Dar e bine sa ne fie dor, e o expresie a lucrurilor de care am fost mandri, a intamplarilor care ne-au facut mai frumosi.

Uitasem de cuvantul asta unic pe planeta, explicabil doar in limba romana: "dor".

Oamenii traiesc cu bucuria.

Nostalgia nu-i urata, e albastru deschis daca n-o duci la extrem. E o bucurie pentru ieri, cand te intorci putin in timp si de bucuri de tine. Apoi poti sa mergi linistit inainte.

Traiesti cu bucuria. Cliseistic dar adevarat: mergeam cu unchiul meu in masina si el spune: viata e frumoasa si merita traita din plin. Aseara l-am visat pe tata ca avea puterea de a opri furtuna. Kriss zice ca asta inseamna ca il respect foarte mult.

Sunscreen -Respect your elders. I do.

Traim cu nostalgia si nu ne contaminam cu ea, dar repetam lectia despre cum putem trai frumos.

E dreptul nostru, e in puterea noastra.

Scrisoare catre Mo din Aero Amsterdam

2007-10-29T11:05:00.001+02:00

Băi Mo, să mor io dacă fostul meu şef n-o deveni un model pentru mine at some point in time...îmi amintesc când pleca dimineaţă din ţară şi revenea seara...

Frate, am luat şi eu un zbor cu plecare la 06.00 şi întoarcere la 00.00 şi mă ia acum un somn de mai că dă pe răscoale! Pe cuvânt de nu mi-e frică să nu adorm spre “the gate”!

E 18.38 aici, deci 19.38 la noi, şi avionul decolează pe la 20.50, aşa că vezi şi tu cât am de aşteptat..Dacă au mai făcut şi alţii înainte se pare că se poate...

Azi e ziua vărului meu Alex, puteam să mă duc şi eu să îi iau ceva, dar, crede-mă, sunt stoarsă!
Ăştia au mai chemat o gagică din Ukraina la interviu şi pe-aia au cărat-o tot la fel, începând cu 06.00 plecare şi 00.00 sosirea. Zici că a fost un test de endurance, să moară ce am pe casă : ))

Aşa, şi au (posibil) 2 poziţii (dacă se aprobă a doua).
Bine că m-au sunat ăştia de la TATA să am şi eu un back up plan !

Românii invadează planeta, parol! Unde mă duc, aud vorbind româneşte.
Cred că suntem una din cele mai futăcioase naţii, şi acasă, şi pe meleaguri străine.
Nu că nu mi-ar sta şi mie bine cu “eticheta” asta…

Fata care a fost înainte în companie pe poziţia pe care candidez se mărită cu un francez (ea e rusoaică, cred că e bună combinaţia asta).

Eu cu ce naţie oi face ‘casă bună ‘ ?

Au trecut 3 indivizi pe-aici şi mă tot salutau. Am zâmbit şi stigau după mine : « I saw that you are laughing, I saw you laughing!” Cred ca Dumnezeu i-a trimis că simţeam ca nu mai rezist psihic.

După cum vezi, îţi scriu peste un material didactic de mare valoare, sunt info despre Ingersoll.
Pe tipa de pe Talent de acolo o cheamă Peggy (ca pe Peggy Bundy:)) dar e fff de treabă şi mi-a plăcut de ea tare mult.

Fii pe fază: una din poziţiile astea pe care le caută are toate şansele să fie prelungită şi ridicată apoi la rang de Early Talent Manager. Mai că îmi căzuseră plombele când am auzit!!!

Ia uite, vine femeia asta de aici şi-şi înfige mâna în ce mi-a mai rămas din brioşa (cu ciocO!) şi o aruncă la garbage!
E la fel ca la noi: ))! N-am mai avut ce să zic şi am zâmbit ca toanta!

Of, că m-am luat cu brioşa şi am uitat ce vroiam să îţi mai zic, era funny, pe cuvânt, nu era minciună..Nah, că mi-a scăpat. Sunt prostuţă rău, m-am pregătit pentru coada de check in în loc să mă învârt niţel prin jutul aeroportului!

AŞA…DEDIC ACEST SCRIS CU CAPS LOK COMUNITĂŢII GIPSY DE PRETUTINDENI!

Nu, nu mă refer iubita mea la jidanii români, ci de ăştia de aici, adica oamenii prost crescuţi.
Păi eu cum să îmi mai aduc aminte frate ce vreau să zic dacă femeia cu brioşa începe să strângă scaunele în timp ce eu sunt acolo, aşa, Romanian style, fără să zică nimic, la o adică, mama mă-sii, să mă prind şi io...

Nah, că ţi-am zis şi ceva funny.

Şi funny e că suntem 8 persoane care ne tăvălim în faţa Gate D53 lângă podeaua mobilă că ăştia stau se pare cu uşa locked pâna îşi doresc ei să înceapă check in-ul.
Aoleo: ))!

Şi, în fundal, cu referire la podeaua rulantă, o aud pe tanti înregistrată “mind your step”, “mind your step”...ho, bre, că nu suntem surzi!

Mo, e frumos tare aici, chiar dacă fac eu miştio de ei din cauza oboselii.
Şi cu zăpăcelile astea, mă simt aşa, ca acasă, în EU!:) Sper că nu te superi dacă public asta pe blogul meu că e o mama naibii de învăţătură!

Îmi vine să mă duc să iau cadou pentru Alex, dar acu’ e deja târzior şi nici nu mă simt bine. Stau aici, să semi-dorm.
**

Nu pot să mă abţin, n-am cu cine să vorbesc şi vorbesc cu tine...Mai sunt nişte japonezi/ chinezi (of, iar: ‘mind your step”, “mind your setp”, ca la bebeluşii retarzi) şi încă 3 români care sunt împreună şi nici măcar unul cu altul nu vorbesc.

Hoho...hai că ne adunăm gaşca de românaşi. Se vede că suntem vai de noi şi n-avem bani de shopping, venim fugutza la poartă. Adevărul e că daca nu mă lua dizzy-uiala nici eu nu scoteam un euro din buzunar ca trebuie să strâng acum , să plătesc venirea...aici sau oriunde nimeresc, văd că stelele sunt în linie şi toată lumea mă iubeşte .

Mo, am citit în orele astea de tranzit prin Amsterdam peste 100 de pagini de Dali şi nu seamănă cu ce citeam din cartea pe care o ai tu (mind you step), asta se numeşte « Jurnalul unui geniu » (le fel ?!) şi apare deja matur, e demult cu Gala. Cartea de la tine cum se numea ? (mind your step) (mind your step).

Sunt vărzău tare, dacă vin în traineeship o să fiu cam “parachute” cred, că mereu îmi zâmbesc cu bărbaţii de aici, fixistă mai sunt. Kulmea e că toţi zâmbesc înapoi.

Vezi, ăsta e primul beneficiu în a nu te afla acasă: te simţi liber şi faci ce vrei fără să te gândeşti la nimic.
Ce bine e să nu te gândeşti la nimic ! (mind your step) (mind your step).

Înainte să ma opresc, trebuie să mai fac o adăugire. E de fapt o întrebare: ai văzut reclamele alea exagerate când îi dezbracă de tot că beep-uie mereu aparatul?
Or suntem la Camera Ascunsă, ori e gay ăla de acolo, ori sunt tonţi romănaşii noştri, ori sunt ăştia paranoia şi ne cred hoţii Europei, dar de când sunt n-am mai auzit atâta beep-uială ca azi!

S-o fi stricat apareil-ul?!?

O să o iau razna de râs, cred ca Sf. Spiridon e “de vină” că m-am rugat la el să aibă grijă de mine în călătoria asta plină de stress...

Vreau sa fiu spectatorul perfect

2007-10-18T11:07:00.000+03:00

[sper sa cititi asta pentru ca vreau sa cadeti si voi in butoiul cu melancolie si sa bem impreuna din el acolo:)]

Ieri a fost o zi foarte frumoasa. Si nu numai pentru ca soarele zambea zimtat ci pentru ca am asculta muzica buna si am incheiat seara cu muzica dumnezeiasca.

Am fost la un concert GRATIS al lui Tudor Gheorghe la Casa de Cultura a Studentilor.

Si, in mai putin de 2 ore am putut sa:

- il cunosc mai bine pe Tudor Gheorghe
- imi cunosc mai bine istoria
- imi cunoc mai bine tara si traditiile ei
- cunosc doine si cantece popularee din cel putin 4 zone ale tarii
- cunosc si SIMT poezia, de la cronicari pana la modernisti
- rad
- plang
- bat din palme ca intr-o compozitie sincronica a tuturor celor 100 de spectatori
- inteleg ce face diferenta dintre un ARTIST adevarat si complet si unul oarecare.

Ma bucur ca am sansa ca cel putin sa va scriu despre momentele acelea. Stati asa, cateva minute cu ochii bulbucati in ecran si incercati sa vi-l imaginati cantand cu grimasele caracteristice.

De fiecare data cand merg la un ASTFEL de concert, imi doresc sa fiu Spectatorul Perfect: sa stiu cum si cand sa aplaud, cand sa ascult, si, mai ales, sa ofer inapoi catre scena toata energia pozitiva pe care o primesc.

Nu trebuie mult sa faci arta. Un simplu om cu chitara lui de lemn si cu corzile acordate poate sa faca peste 100 de oameni sa creasca cat intr-un alt an asteptand la coada, intr-o singura zi.

Pare simplu:). Sunt ani insa in spatele acelor corzi, acelei chitari, acelui glas.

E o vorba "straineasca" ce spune ca best thigs come for free. Si acest lucru mi se doveste zilnic. Cele mai bune lucruri nu se obtin cu nici un efort substantial, decat Intamplarea le aduce.

Vreau de vreo 3 ani sa ajung la un concert al acestui artist si iata ca intr-o zi simpla, printr-o intamplare simpla, ma bucur de cateva ore care merita toata asteptarea dinainte.

Vreau sa fiu spectatorul perfect...si mai vreau sa impart doua poezii cu voi:

Risipei se deda florarul
si
Mi-e dor de ea

Risipei se deda florarul

2007-10-18T11:06:00.000+03:00

de Lucian Blaga
canta Tudor Gheorghe

Ne-om aminti cândva târziu
de-aceastã întâmplare simplã,
de-aceastã bancã unde stãm
tâmplã fierbinte lângã tâmplã.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedã Florarul.

Polenul cade peste noi,
în preajmã galbene troiene
alcãtuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.

Ne cade-n gurã când vorbim,
şi-n ochi, când nu gãsim cuvântul.
Şi nu ştim ce pãreri de rãu
ne tulburã, pieziş, avântul.

Ne-om aminti cândva târziu
de-aceastã întâmplare simplã,
de-aceastã bancã unde stãm
tâmplã fierbinte lângã tâmplã.

Visând, întrezãrim prin doruri -
latente-n pulberi aurii –
pãduri ce ar putea sã fie
şi niciodatã nu vor fi.

Mi-e dor de ea

2007-10-18T11:04:00.000+03:00

versuri Ion Banuta
canta Tudor Gheorghe

Mi-e dor de ea ca nimănui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port răni adânci în ochi şi-n trup,
Veşmintele de-argint le rup.

Aştept trecutele iubiri,
Conturul braţelor subţiri
Şi părul amintind de ploi,
Şi vechea urmă din noroi.

Dar urma ei s-a şters demult
De cine azi să prea-ascult?
De vântul ce-mi închide uşi
De greieri sau de cărăbuşi?

Mi-e dor de ea ca nimănui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port răni adânci în ochi şi-n trup,
Veşmintele de-argint le rup.

Din nou, pentru cei care cred.

2007-10-15T11:42:00.000+03:00

Eram cu Oana la mare.

Apoi am facut stopul pana la Bucuresti.

Si am gasit asta pe strada.

Vreau sa fug mai repede de aici.

Oameni mai putini decat voi [in tot si in toate] imi arunca vorbe care dor.

Ma uit la desenul asta. Daca am pastra desenele de pe asfalt am fi egali si mai tarziu. Si cearta pe creta s-ar transforma in zambet de copil.

Mi-e mereu dor de voi, si cand sunteti aici...

Am niste poze din week-endul asta, pentru care va multumesc:). Milk and toast and honey...

Week-endul 13 - 14 Octombrie: n-am sa il uit niciodata.

Si nici poza asta cu plete de copil.

Stiu: o sa facem fiecare cate trei. Si lumea va fi mai buna. Si pe munte va fi gradinita "Gazele". Pentru cei care cred:)

A venit...

2007-10-09T16:58:00.000+03:00

Azi in albastru pentru:

2007-10-08T15:12:00.000+03:00

CHE GUEVARA

si copilu' de 16 ani care a "rezolvat cubul Rubik in aprox 10 secunde!

Dar, ai putea...

2007-10-05T15:34:00.001+03:00

Plictiseala nu-i egala cu incompetenta

2007-10-03T18:07:00.000+03:00

Vroiam sa incep acest post asa:

boar = porc mistret.

Care-i motivul nebuniei mele? Simplu: sunt la lucru la ora 18.08, am terminat ce puteam face si ma plicti teribil. Am sunat companiile, candidatii, nu ii mai suport pe nici unul, pentru ca nu mai suport pielea in care traiesc.

Ma uitam la profilul meu de pe blogger si nu imi dadeam seama de ce sunt "boar" si nu "pork", in acelasi timp in care citesc horoscopul pentru Pork pe yahoo. Am descis ro-en.ro si am vazut ca inseamna mistret si m-am linistit.

Acum pot sa mai sun la alte 20 de companii, sa pun alte 4 intalniri, sa caut Senior Buyer in telecom si sa raspund la telefoane, scriu mailuri.

Ma intreb: oare sunt competenta? Cred ca plictiseala asta ma trage in jos, plictiseala de mine, de ei, de Bucuresti...

Dar nu cred ca sunt incompetenta. Nu am cele mai mari rezultate dar aici nimeni nu le masoara cum trebuie.

E un vid de cultura in jurul meu si un vid si mai acut de bunatate si amabilitate.

Sa nu mai vorbesc de vidul de optimism...

Simt ca nu mai pot ridica pe umerii mei toate astea, si atunci intreb: nu-i asa ca plictiseala nu-i egala cu incompetenta?

Metroul nostru, cel de toate zilele

2007-10-02T09:13:00.000+03:00

Incep prin a dedica acest post unei drage "colege de suferinta", Ela.

De ce?

Pai, pentru ca atunci cand suntem impreuna la greu devenim si mai uniti. Eu cu Ela. Si cu ceilalti - sa zic 200? - de calatori "deturnati" din metroul ce a stationat pe la 08.20 am azi, 2 Octombrie 2007, la statia Tineretului.

Din "casca", precum si din obositele difuzoare, ni se sufla: "stimati calatori, va rugam coborati din metrou. stimati calatori, parasiti metroul". Doamne, sincer spun: de tot l-as parasi si in vecii vecilor, dar la serviciu cum ma duc?!?

Si stateam noi toti si asteptam sa vina urmatorul, ca vorba aia - dupa metrou, autobuz, si baieti sa nu alergi. Si daca urmatorul vine aglomerat, ocupat, in chinurile sufocarii?

Cuminti mai suntem, dragi cetateni...ascultatori in blazarea noastra...de ce v-ati dat jos? De ce nu am protestat?

Pai, pentru ca si noi, dragi cetateni, ne stim cu musculitzele, tantarii, paienjenii, si alte insecte, pe caciula. Am fost dati jos pentru ca cei din afara au fortat usile...si era numai Tineretului...statie de vis - stiti voi, dragi de-a pururea calatori cu metroul ce vreau sa spun - .

Tineretului, loc unde radeam strigand :"RATB", unde faceam azi dimineata declaratii de amor Bucurestiului si ii spuneam si eu in felul meu ca il iubesc...amor a la capitala - daca imi permit Vijelie si Salam sa ma exprim asa -.

Tineretului, loc unde ne stransesem suficienti sa o punem de un concert, de un team buliding, de o CBGNS - Conferinta Bucuresteanului Grabit si Napastuit de Soarta.

Tineretului, unde am lasat sa mai treaca un metrou in timp ce concetatenii mei isi pedepseau concetatenii impingandu-i catre cealalta iesire, la stanga, la dreapta, in fundul bombat si in sanii deja transpirati.

Tineretului, unde imi incurajam concetatenii spunandu-le cu zambete fortate: "haideti, nu mai impingeti, ca nu va concediaza."

Tineretului, unde am avut revelatia unei dimineti de marti: suntem prea multi aici, prea adunati la Pipera, Victoriei, Crangasi, 1 Mai. Hai sa mai facem spatiu sa respire lumea!

Sau mai bine, pana atunci, dragi bucuresteni si non-bucuresteni veniti ca noi toti sa mancati o paine cinstita, deschideti ochii umflati de seringile zorilor hapsane: sunt tot oameni si ceilalti, nu va mai imbulziti asa!

Despre maini inghetate si lucrurile simple in viata

2007-09-23T10:45:00.000+03:00

Cum sa incep?
Astern de fiecare data un rand, un gand, ma inspir din cateva versuri celebre...si scriu. Nu pot sa opresc gandurile astea care ma macina, ma invata sa traiesc, ma rod pe interiorul cu flori in ghivece si ploi in colturi de suflet.

Nu sunt mai mult in viata reala. Niciodata. Aici sunt mai eu, ca atare, logic, nu exist. Eu nu exist. Eu nu exist. Eu nu exist. Eu nu exist. Eu nu exist.

Exista Rox, Roxana. Ea a fost aseara in oras, la concert. Ea s-a tinut de mana cu baiatul ala si tot ea s-a asezat in pat ca azi sa ma trezesc eu. Si eu iar nu exist.

Nu cred in dragoste si fericire. Nu mai cred de mult, dar ma prefac ca uite, cred si eu, ca sa imi continuu blazata existenta.

Eu spun ca nu vreau o relatie, el zice ca da. Eu zic ca nu cred in relatii la distanta, el zice ca da. El zice ca acum e momentul, ca momentele alea de jocuri si razbunare au trecut. Eu tac si ascult. Mereu tac si ascult. E la fel de fiecare data. Nimic nu se schimba.

Asa a fost si data trecuta...si data trecuta cealalta...si data trecuta cealalta.

E bun "schepsis"-ul asta: vrajeala. Cred in vrajeala si in abureala, acum si in vecii vecilor, Amin. Imi place sa fiu mintita. Cred in toate astea in minutul in care le aud si apoi le uit - de tot.

Incerc de fiecare data pentru ca nu pot sa nu le dau oamenilor sanse. Si incerc pentru ca stiu ca am multe de oferit. Mai stiu ca nu toti le pot intelege si aprecia...nu toti - aproape nimeni.

In majoritatea cazurilor nu ma tem ca celalalt nu o sa ma placa, ci ca o sa ma placa. Indiferenta e mult mai usor de suportat decat The Commitment.

Eu nu vreau sa ma statornicesc. Si nu ca nu vreau acum, nu o sa pot niciodata. Asa sunt eu. Nu vreau masina ta confortabila si complimentele. Nu vreau sa simulez pasiunea. Mi-e frica sa te fac parte din vulcanul din mine...nici nu stiu [de fapt, poate ca da ...] daca meriti [...si raspunsul nu e afirmativ].

Am trait multe minciuni care s-au convertit in adevaruri care dor.

"Am masca de drac" - cati dintre ei chiar asculta Travka? Eu am masca de Zana. Si nu cred in ea. O am pentru ca iubesc oamenii, in general. Nu ii pot rani, nu le pot plati cu monedele cu care mi s-a platit, de atatea ori in timp, mie.

Aseara Rox avea mainile inghetate. El i le incalzea pentru ca lucrurile par simple. E un joc usor de jucat si il jucam de fiecare data. Par umana. Pot sa fiu umana. Pot sa fiu acolo pentru voi. Uite, ia mana mea inghetata si eu o sa ma prefac. E simplu.

Azi vreau sa cred in lucrurile simple. Dar maine am de infruntat o noua provocare pe care o astept si incerc sa o creez.

Vreau sa plec ca sa fiu singura cu mine. Si nu imi pasa daca nimeni nu intelege si nimeni nu crede. Eu cu mine. Doar eu. Simplu. Cautand lucrurile simple ale vietii.

Am inca mainile inghetate. Asa le vreau:)

Pentru Alina:)

2007-09-20T13:58:00.001+03:00

King Crimson:In the Court of the Crimson King part one

Pentru cand doare. Dansez.

2007-09-19T14:00:00.000+03:00

De ce nu razi,jupane? Intreba el. Ce te uiti asa la mine? Asta-s eu. E in mine un diavol care striga, si eu fac ce zice el. De cate ori sunt gata sa ma inabus, striga: Danseaza!, si eu dansez. Si asta ma usureaza! Odata, cand mi-a murit Dimitraki, micutul, in Calchidia, tot asa m-am ridicat si am dansat. Rudele, prietenii, cand m-au vazut dansand in fata cadavrului, s-au repezit sa ma opreasca. A innebunit Zorba! Strigau ei. A innebunit Zorba! Dar eu, daca nu dansam in clipa aia, innebuneam de durere. Pentru ca era primul meu fecior, avea trei ani, si nu puteam sa indur moartea lui. Pricepi ce-ti spun, jupane, sau vorbesc la pereti?
Ah! Dragul meu! Au decazut mult oamenii, puah! Si-au lasat trupurile sa amuteasca si nu mai vorbesc decat cu gura. Dar ce-ai vrea tu sa zica gura? Ce poate ea sa zica?

Iti vine a rade? Nu ma crezi, jupane? Ce ti-oi fi zicand: ce aiureli mai insira si Sindbad Marinarul asta? Sa vorbesti dansand, e oare cu putinta? Si cu toate astea, as putea sa bag mana in foc ca asa trebuie sa-si vorbeasca zeii si diavolii.

Ma face sa ma misc...

2007-09-16T20:43:00.000+03:00

Vin dintr-un loc de unde mi se regenereaza energia, de unde pacea se obtine neconditionat in numai o ora de stat cu tine.

BACK TO BASICS!

Nu avem nevoie de farduri, de masini mari cu geamuri aburinde, nu avem nevoie de internet, de ceasuri Audemas Piguet, de planuri de afaceri, de evaluari, de pregatiri substantiale, de obiective marete.

AICI lucrurile se fac simplu si cel mai adesea cu voie buna si bune intentii.

Cine nu are batrani...unde isi are radacinile?

COPACUL meu este foarte adanc prins in sol si isi permite sa isi intinda foarte mut ramurile, nu ii e frica sa traverseze curtea vecinului, nu ii e frica sa atinga norii, ii cresc adesea ramuri noi. Copacul meu...ma face sa ma misc.

Am luat niste decizii foarte impotante care m-au facut sa imi stabilesc niste planuri cu bataie lunga, sa iau o atitudine pozitiva si sa invat sa imi canalizez energia. Azi nu imi mai e frica sa adorm singura.

Azi nu imi mai e frica de a nu face fata asteptarilor. Azi nu imi mai impovarez sufletul cu stress, pentru ca nu fac decat lucrurile pe care iubesc sa le fac si nu sunt decat cu oamenii care ma iubesc si pe care ii iubesc inapoi.

Azi drumurile au o simplitate pe are am invatat in timp sa o apreciez si sa o caut. Complexitatea si complicatiile nu mai pot face din mine un sclav al modestiei si al calmului exagerat. Azi pot sa fiu si rea, dar in gluma. Pentru ca azi vad mai departe de maine si mai departe de lucruile rele care mi s-au inamplat.

Azi i-am iertat pe toti si i-am acceptat: diferiti, dar egali. Gresesc si eu, cel mai adesea asumandu-mi o vina are nu este a mea, sau ridicand mai sus stacheta fara sa fie nevoie. Din cand in cand, copacul trebuie sa se linisteasca dupa furtuna.
Copacul meu sta bine infipt, ma face sa ma gadesc ca e timpul, si pentru mine, imi iau o vacanta, sa fiu egoista si sa ma gandesc numai la mine.

"Draga Eu, te iubesc...da-mi voie sa zambesc mai des, e lucrul pentru care ma apeciaza Lumea, si cand Lumea doarme si eu raman cu mine, zambind ma apreciez mai mult..."

Remember despre finaluri

2007-08-30T10:47:00.000+03:00

Aveai braţele tari şi ochi adânci
Şi oboseam prin parcuri şi pe stânci.
Buzele mele nu atinseseră alte buze înainte...
Mâinile tale îmi păreau calde şi sfinte.

Ţi-am scris o poezie - peste rânduri
Se explicitau ascuns sute de gânduri.
Am vrut s-a scriu pe-a doua înainte de La Revedere
Iar tu mi-ai dat în schimb...apreciere.
*
Aveai buzele groase - nu ştiu ce gust aveau,
Îţi înghiţeam durerea când ochii se-ntâlneau.
Ne-am dăruit doar vorbe, poate şi lumină...
Din melodia noastră a rămas doar...vină.

Ţi-am scris o poezie să-ntâmpin primăvara,
Dar sub sprânceana ta căzuse deja seara.
Am vrut s-o scriu pe-a doua, rugă să îţi fie,
Până la final căzusem, amândoi, într-o...beţie.
**
Aveai pletele triste şi ochii-nlăcrimaţi,
Pereţi cu chipul altei fete tapetaţi.
Prin bulele de bere ne-am sărutat timid
Şi aerul ce ne hrănea a devenit acid.

Ţi-am scris o poezie, chinuită de cuvine
Atât de simplă, colecţie de jurăminte...
Am vrut s-o scriu pe a doua, ca îngemănare,
Iar tu mi-ai dăruit în schimb...o consolare.
***

Aveai o pasiune pentru vorbe triste, ochii clari.
Simţeam ca reînviu, mă întrebai: „De ce tresari?”
...pentru că nopţile mele au învăţat să existe,
pentru că se topiseră zilele de vară triste.

Ţi-am scris o poezie, atât de simplă şi naivă,
O tresărire de plânsuri, fugară şi tardivă.
Aş fi vrut s-o scriu pe-a doua...se năştea...
Braţele tale clădeau deja vise...pentru altă Ea.
****
Va urma (?)

Make love to the music...

2007-08-25T00:46:00.001+03:00

Am fost, in aceasta seara, dupa mult timp, la un concert adevarat. M-a facut sa imi aduc aminte de primul concert in aer liber pe care l-am vazut vreodata [Phoenix, Vita si Vama in Grozavesti].

De data aceasta insa, am simtit cum fiecare nota trecea prin mine. Au cantat in Piata Otopeni: Mircea Vintila, Ducu Bertzi, Marius Batu, Mircea Baniciu, Vlady Gnejevici siii...Nicu Alifantis cu Zan:). Alifantis is my all times favorite, iubesc muzica lui, iar in seara asta faceam dragoste cu muzia, plangeam pe coardele chitarii sale si sopteam o data cu el: "nu ma-ntreba nimic in seara asta..."

Pentru prima oara eram atat de paralizata incat nici nu puteam aplauda, priveam cu ochii in lacrimi, una dintre putinele persoane de acolo care chiar erau fane si intelegeau muzica.

Pe o muzica ca aceea, as face dragoste fara oprire, pentru ca numai muzica era suficienta sa creeze si decorul virtual, si bataile de inima si sunetele perfecte.

Ma intreb unde sunt barbatii care simt si inteleg aceasta muzica, pentru ca daca este vreunul, as vrea sa imi fie macar prieten.

Si, din nou, ma intreb cum poate un om sa creeze si sa cante astfel de cantece, de o tristete si o dragoste atat de frumos colorata si senina.

Ma bucur foarte mult ca am fost acolo [i-o datorez verisoarei mele, Mona] si mi-am amintit ca pot trai macar in unele momente fara sa imi fie jena ca iubesc, ca dansez in public si ca vad mai mult in oameni.

Multumesc!

Asta este pentru voi

2007-08-21T12:11:00.000+03:00

...stiti voi care.

Este pentru ca mai puteti sa desenati flori in culori, este pentru ca ne putem trezi rupti dimineata sa o luam de la inceput, este pentru ca desi sunteti in colturi ale lumii tot ne iubim si nu ne doare.

Este pentru ca in voi am incredere sa par patetica, pentru ca ma intelegeti si nu ma judecati, pentru ca aveti asa de multe dimensiuni intr-o singura fiinta ca nu mai pot sa ma tin departe de nici o raza a voastra.

Este pentru ca, in lunile astea, pana plec, putem sa fim un cerc mic in care sa ne invartim fara sa imi fie frica ca ma descopera lumea, si asa descoperita sub toate formele ei ostentative.

Este pentru ca noi cladim lumea, pentru ca nu ne e frica de esec, pentru modestie si intelegere si armonie, pentru ca ne putem acorda reciproc mai multa incredere decat au vazut ceilalti vreodata.

Pentru ca noi nu spunem: "ei nu inteleg", pentru ca ne dam silinta sa intelegem si sa iertam pana dam pe rascoale:), si atunci cand plecam, pleacam senini si albi.

Este pentru ca vreau sa fiti aici si maine, si poimaine si ma tem foarte tare sa nu va pierd, asa, cu cate v-am facut si mi-ati facut, cu dureri de cap, observatii, dar si cu...cu stiti voi: calorifere, de vida, closing time...

Asta e pentru voi, stiti voi care, pentru ca, dar-ar naiba, va iubesc!:)

Asa de tare "Eu"

2007-08-13T10:50:00.001+03:00

Dido - Life for Rent

Masonerie

2007-08-10T18:18:00.000+03:00

Regula de aur a masoneriei:

Cunoaşte-te pe tine însuţi, iubeşte-ţi şi ajută-ţi aproapele, respectându-i opiniile şi demnitatea.

Ce spune wikipedia despre masonerie:

Francmasoneria este o organizaţie fraternă. Membrii săi sunt uniţi de idealuri comune de natură atât morală cât şi metafizică, şi, în majoritatea ramificaţiilor, de credinţa într-o Fiinţă Supremă. In Romania francmasoneria este organizată sub denumirea de Marea Lojă Naţională din România.
Mircea Eliade consideră că se poate vorbi despre o mentalitate francmasonică.

Cum arata emblema:

Care este spectrul profesiilor practicate de masoni:

Mizerie sau nu...

2007-08-09T19:41:00.000+03:00

M-am tot documentat sa vad de unde a aparut citatul de mai jos despre Pittis.

Sursa: ziarul de blog, arhicitit, arhimediatizat in aceste zile.
Alte surse: forum realitatea, click, zeci de bloguri pe care s-a re-produs scrisoarea.

Sigur, citind toate celelalte posturi - despre care nu imi voi da cu parerea - de pe Ziarul de Blog, ideea mi s-a parut de-a dreptul psycho, mai ales ca postul e scris de pe data de 1 August, inaintea mortii lui Pittis; numai cand ma gandesc ma iau fiorii. Cum sa scrii asta la asa de putin timp dupa ce Pittis a fost internat?

Chiar si asa, daca cineva murdar a putut genera niste sentimente curate, daca a putut intretine in memoria oamenilor ceea ce Pittis a insemnat pentru ei, ma simt bine sa stiu ca oamenii traiesc si dau importanta unor evenimente externe vietii asteia monotone.

Ma mir inca o data de cat pot fi de sentimentala si impresionabila, dar vreau sa sterg semnele de intrebare, cuvintele rele sau bune si sa ascult in surdina...sunt tanar, doamna, tanar!

Tanar mereu. Si curat...la trup, la suflet.

E degeaba?

2007-08-06T18:34:00.000+03:00

Am promis ca nu mai scriu...as vrea sa nu fiu cea de-aici. Detest artificiile artistice - imi plac liniile si punctele. Si tot ce incep sa scriu aici se zvarcoleste in mintea mea in mii de forme, as putea sa mai scriu, daca ar fi timp, daca nu ar fi oboseala, daca nu ar fi atata singuratate in mine.

Vreau sa ii fac pe oameni sa inteleaga, par asa de simpla, rad asa de mult, sunt asa de prietenoasa ca acele lucruri care sunt ascunse nu se mai vad...lucrurile care conteaza.

Si Alma imi zice ca nu ma mai intelge...nu am nevoie de intelegere. Sunt prea complicata si pentru mine insami, nu inseamna ca nu sunt fericita. Sunt fericta, nu tanjesc la alt tip de fericire, la fericirea nimanui...

Sunt asa de multe intrebari fara raspuns ca nu pot sa nu ma plimb prin labirint, imi pastrez multitudinea de drumuri si de optiuni.

Nu vreau sa fiu inteleasa si apreciata, eu ma plac suficient:).

I just need you to bare with me...If you can...

In Memoriam

2007-08-06T11:00:00.001+03:00

Oamenii care traiesc sunt titanici. Si iubirea lor la fel. Si cand mor, tot traiesc...

Creedence Clearwater Revival - Have you ever seen the rain?

2007-08-01T10:54:00.001+03:00

Singing in the Rain

2007-08-01T10:39:00.001+03:00

Guns N' Roses - November Rain

2007-08-01T10:08:00.001+03:00

Si ce daca ti-e sete?

2007-07-18T17:42:00.000+03:00

Mi-e jena de timpul trecut,
Se lasa perdele de fum si de rosu.
Mi-e sete de drum,
Mi-e frica de maine,
Mi-e sete de paine,
De absolut.

Mi-e dor sa fiu eu macinare,
Ca o faina de un proaspat alb.
Mi-e sete de maine,
Mi-e frica de azi,
Mi-e sete de cetini de brazi,
De intampinare.

Mi-e jale de valuri de verde tot reci,
Se lasa caldura in aburi si grinzi.
Mi-e sete sa plec,
Mi-e frica sa stau,
Mi-e sete sa-ntrec,
Sa imi cladesc locuri de veci.

Mi-e bine sa ma rog lumanarii -
Isi intinde lumina in negru si alb.
Mi-e sete sa vreau,
Mi-e frica sa cer,
Mi-e sete sa iau,
Sa strabat aleile-ntamplarii.

Mi-e sete.

Atat de sete...

Blocked.

2007-07-16T17:39:00.000+03:00

Sa stii sa iubesti

2007-07-13T11:06:00.000+03:00

Traducere de Rox Ionitza dupa Florent Pagny, Savoir Aimer

{http://papoilas.do.sapo.pt/Luis%20Lobo%20Henriques.jpg}

Sa stii sa zambesti
Unei necunoscute care trece
Fara a pastra nici o urma
In afara de aceea a placerii.
Sa stii sa iubesti
Fara sa astepti nimic in schimb
Nici speranta, nici o dragoste mare
Nici macar speranta de a fi iubit.
Dar sa stii sa dai
Sa dai fara sa iei inapoi
Si sa nu faci decat sa inveti
Sa inveti sa iubesti
Sa iubesti fara sa astepti
Sa iubesti sa primesti totul
Sa inveti sa zambesti
Doar pentru simplul gest
Fara sa iti doresti restul
Si sa inveti sa traiesti
Si mergi.
Sa stii sa astepti
Sa gusti din din fericirea
Care vine ca din intamplare
Si nu ne mai lasa sa asteptam.
Daca vezi, sa crezi
Pentru a insela teama de vid
Ancorata ca fiecare rid
Care intuneca oglinda

Sa stii sa suferi
In tacere fara murmur
Fara aparare si fara armura
Sa suferi incat sa-ti doresti sa mori
Si sa te ridici
Precum renasti din cenusa
Cu atata iubrire de redat
Ca tragi o linie peste trecut
Sa inveti sa visezi
Sa visezi cat pentru doi
Prin simpla inchidere a ochilor
Si sa stii sa dai
Sa dai fara retineri
Nici fara jumatati de masura
Sa inveti sa stai
Sa vrei pana la capat
Sa ramai in pofida a tot
Sa inveti sa iubesti
Si sa mergi.

Culori nebune

2007-07-12T19:16:00.000+03:00

- dedicata tuturor verzelor din viata mea pe care nu ma pot abtine sa nu le iubesc -

Te iubesc, verde,
Si...te iubesc, oranj - culoare a copertei cartii pe care o citesc acum.

Pentru ca e viata in mine cat drumul pana la mare,
Cat o creasta de munte scaldata in nori.

Te iubesc, violet,
Si...te iubesc, fuschia - culoare a costumului meu nou de baie.

Pentru ca relitatea si comunul
Nu au putut niciodata soarbe din mine mirosul de tei.

Te iubesc, albastru,
Si...te iubesc, maro - atata culoare ce te asortezi cu bronzul ochilor mei.

Pentru ca nu e urma de zero in mine,
Precum e zumzet de replici de teatru si de dans.

Te iubesc, rosu, atat de rosu...culoare a iubirii.
Te iubesc pentru ca nici o dunga de alb nu te distileaza
Si, daca devii roz, tot ard cu tine in brate.

Va iubesc in fiecare seara si ma trezesc mirosindu-va dimineatile,
Proaspete, noi, ca florile verii.
Si nu sunt nimic fara adierea palorii voastre,
Precum sunteti mai vii ranjind la paloarea din obrajii mei.

Va iubesc egal, pe una mai mult ca pe alta, pe el mai mult ca pe celalalt.
Va iubesc si o urlu intre coaste de artati, intre crengile prabusite pe drum
Intr-un strigat de drujba,
Asa de uitat de omenire, asa de departe de esente...

Va iubesc azi, acum.
Maine va fi altfel, asa am sa pretind.

Si sa ma lasati sa cred ca ma credeti,
Si o sa ne jucam a v-ati ascunselea pana cand un hot sau un jandarm
O sa ma prinda si nu o sa mai imi dea drumul.

Pana cand?

Va iubesc!

Numai una...

2007-07-05T18:58:00.000+03:00

[ Phoenix...ca si formatia, si tot...until the end:)]
I:
Pe umeri pletele-i curg rau
Mladie-i ca un spic de grau
Cu shortzul negru prins la brau
O pierd din ochi de draga
Cu shortzul negru prins la brau
O pierd din ochi de draga.

II:
Eu cand o vad ingalbenesc
Si cand o vad ma-mbolnavesc
Iar cand vin altii de-o petzesc
Vin of de ma dezleaga
Iar cand vin altii de-o petzesc
Vin of de ma dezleaga.

III:
La vorba in drum trei ceasuri trec
Ea pleaca, eu ma fac ca plec
Dar stau acolo si-o petrec
Cu ochii cat e zarea.
Dar stau acolo si-o petrec
Cu ochii cat e zarea.

IV:
Sa-mi zica lumea cate-o vrea
Mi-e draga mie si e a mea
Decat sa ma despart de ea
Mai bine aprind tot satul
Decat sa ma despart de ea
Mai bine aprind tot satul.

"mancare pentru gand":) - unii oameni sunt ascunsi ca perlele, intr-o scoica. Din pacate, pentru multi dintre semenii nostri numai lucrurile evidente, maketate bine, cu strategii ATL si BTL, conteaza. Dar Tu stii ca ma gasesti ascunsa. Unele lucruri sunt facute numai pentru cei cu vederea buna. Eu? Am sa-mi ascut vederea;).

Fiecare are Paradisul lui

2007-07-02T20:03:00.000+03:00

Iar incepe numaratoare inversa pana la MARE.

Scriam acum un e-mail unui prieten si nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc iar la ce vreau, dar nu pot sa pun in gura mare. Am spus-o de prea multe ori cu voce inceata si deja mi-e frica sa nu se afle.

Dar, in esenta, pana la radacina existentei, stiu doar ca fiecare are Paradisul lui. As face o asemanare cu vorbele lui Camus din "Neintelegerea", dar e prea negru pentru stilul meu. Un personaj spune la un moment dat: "asta, aici, nu e casa mea".

Si, daca nu ai casa? Acelasi pat in fiecare seara, acelesi lucruri de facut, mii de vise explodate in bratele a zeci de oameni. Keep that beautiful smile on your face.

Mi-as face vreo trei ani casa in aeroport, sa stau acolo si sa ma fascinez in orice directie. Sunt prea tanara ca sa stau locului, prea saraca ca sa visez.

Personajul central din "Cafeneaua" zice la un moment dat ca viseaza, in fiecare seara, ca a calatorit intr-un alt loc minunat. La un moment dat se opreste: " Dar nu stiti unde vreau sa merg eu acum , chiar acum" [liniste] "La toaleta" [ma scuzati, revin si eu imediat...]

Da, unde ramasesem? In Africa? A, aici, pe scaunul asta incomod. Dar daca ar fi un scaun din avion...vrum...vrum...mi se urca adrenalina cand o luam de la sol, ce nori pufosi si albi desupra!:)

[http://www.trepied.ro/details.php?image_id=146&sessionid=9fk42i7ko1qvbm8831niet8bp4]

Nu costa nimic sa visezi. Uneori aterizezi pe pufos, uneori pe stanci de mare. Alteori, in teancul de CV-uri. Ce vrei sa faci in viata?

Paradisul meu e intr-o cabana, acolo stau cu sotul meu si cu fiul meu Matei, caruia ii plac vata pe bat si calatoriile la mare.

Paradisul meu este in mai multe slujbe pe care le am undeva in minte si nu le spun nimanui, le rezerv ca surprize.

Paradisul meu este in mersul la tara cand e primavara si miroase a cais in floare, cand e vara si ma coc intre capsuni, cand e toamna si ploua lin de parca te spala, cand e iarna si mananc zapada de pe Mos.

Paradisul meu e cand ma intalnesc intamplator cu prietenii mei si ne facem plan strategic de decolare.

Paradisul nu e nici in coca, nici in iarba, nici in tigari. Sau nu in ele singure. Daca nu miroase a proaspat, nu e veritabil.

Paradisul e verde, albastru, pal, dechis.

Stiu ca crezi in Paradis, al tau cum arata?

Pentru ca am zis ca revin cu VAMA:)

2007-06-26T10:14:00.000+03:00

Pentru cei care cred

2007-06-20T19:04:00.000+03:00

Inca una mica...si la mai mare:)

Vreau sa beau un pahar de vodka cu Sprite pentru:

- zilele astea, cand sunt toate prea multe: si prieteni, si munca, si griji, si ore in zi care se umplu pana dau pe rascoale

- zilele astea, cand inchid cartea si ies de la metrou si ma intreb "ce naiba vreau io in viatza asta"?

- zilele astea, cand incep dimineata cu un 3 in 1 strong in cana mea alba pe care scrie rosu: "mak elove, not coffee"...o am de la un prieten, stia el ce vrea sa spuna...

- zilelea astea, cand sunt o zeita a multi-taskingului si nici nu stiu cate lucruri reusesc sa fac in acelasi timp

- zilele astea, cand caut pe youtube toate melodiile care ma tin in conexiune cu mine, cea noua, cea veche, cea dintotdeauna

- zilele astea, cand ma uimesc de calitatea sau lipsa de calitate a oamenilor din jur

- zilele astea, cand mi-e tare foame la pranz, cand mananc cu pofta si sorb viata cu pofta

- zilele astea, cand la 16.30 ma simt deja stoarsa de energie, dar nu ma las...nu ma las

- zilele astea, cand imi vine sa plang si nu stiu de ce, am plans mergand cu metroul, imi masuram pasii si nu stiu...m-am oprit deodata si mi-era bine, nici nu stiu ce imi venise

- zilele astea, cand se impreuneaza cu seara de la vesnicul La Motoare unde ma vad cu atatia prieteni, cand fumez si beau si nu-mi pasa ce e Maine

Si multe alte 365 de zile pe care le iubesc egal si care mi se pun in calea lui Maine.

Pentru cei care cred in zilele astea, un pahar de vodka cu sprite si un Pall Mall portocaliu!

Au innebunit salcamii?...

2007-06-15T17:14:00.000+03:00

Au innebunit salcamii
De atata primavara,
Umbla despuiati prin ceruri
Cu tot sufletu-n afara

Si l-au scos de dimineata
Alb si incarcat de roua
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taina noua

Au innebunit salcamii
Si cu boala lor odata
S-a-ntamplat ceva imi pare
Si cu lumea asta toata

Pasarile aiurite
Isi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Calatoare printre stele

S-a-mbatat padurea verde
Nu mai e asa de calma,
Tine luna lunguiata
Ca pe-o inima in palma

Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?

pescarusii si focul...vama e pe drum;)

2007-06-14T01:43:00.000+03:00

Doua puncte...

2007-06-07T09:13:00.000+03:00

"imi esti draga", asa spune Alifantis cu Zan.
Eu doar ma intreb: care sunt costurile lui "Te iubesc?" Ma intreb pentru ca traim din ce in ce mai mult din prescurtari, parca mutilam expresia"TI", "Iub mult", "Te iubi", si alte prescurtari ingenioase.

Am fost aseara la cea mai lunga piesa din viata mea, am ras si am plans toate intr-una si nu mai stiam ce simt, parca ma indragosteam de fiecare traire, niciodata tristetea mea nu a fost altfel decat albastra si mereu am iubit-o pentru culoarea sa clara si pura...Am fost la Oblomov, Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu. E o scena extraordinara, intri pe ea direct de pe scarile care dau in sala...si simti respiratia actorilor langa a ta, si fiecare sunet e o poluare a unei opere de arta. Dar daca vrei sa plangi, o faci. Daca vrei sa razi, o faci.

Acolo personajele erau mai reale decat realitatea asta mizerabila si ele spuneau cuvintele ca si cand le-ar fi muscat, ca si cand s-ar fi hranit din ele: "Te iubesc!", "Te iubesc"...ce frumos si complet suna!

S-au terminat cursurile de la actorie pe anul asta scolar...ne vedem la toamna:). Pacat, ma indragostisem de Stela mea, un personaj care nu a iubit niciodata, care nu a trait niciodata asa, poate ca mine...poate ca si eu....as vrea sa joc o astfel de piesa, mi-am ales unul dintre cele mai lungi si dureroase monologuri scrise de Visniec. Si in vara asta am sa il invat. Si am sa fiu una cu el. Si am sa stiu si eu sa spun cuvinte intregi: "Te iubesc", "Va iubesc". Cuvintele nu sunt nimic fara scantei. Daca nu stii sa storci cremenii din tine, spune "Te iub", poate celalalt o crede, chiar daca tu nu crezi.

Am sa joc, joc si azi, la lucru, aduc cate 5 clienti noi pe luna, iau interviuri si ma cert cu colegii pentru punctul meu de vedere, fac glume rautacioase, zambesc, joc dur, joc moale, crestem impreuna. Si, intr-un colt din minte imi declar si mie ca "ma iubesc".

Nu mi-e teama, sunt cremenii dintre doua vorbe...acum, trebuie sa plec. Plec la mare. Suna ca un sinonim si nu un antonim pentru " a veni". Eu am venit cu fiecare plecare.

Sa mai tragem o cortina, actorul din mine a obosit. Cu un zambet in scantei, inchei aici si va iubesc:)

azi este 1 IUNIE...

2007-06-01T14:50:00.000+03:00

[http://www.fiestaps.ro/kid.JPG]

with all the love and innocence left:)

Io

2007-05-30T14:37:00.000+03:00

Cirese, capsuni si revelatii

2007-05-28T18:36:00.000+03:00

Revelatii...

In week-endul acesta am fost intr-un loc drag mie, un loc de care numai distanta si nimic altceva ma desparte, pentru ca el este cu mine mereu. Este locul copilariei mele, satul bunicilor mei.

Intotdeauna mi-am dorit sa imi duc prietenii acolo, pentru ca simt ca dau cea mai frumoasa parte din mine, acea parte mereu curata, no matter what comes to wipe me away. Si, daca prietenii mei ajung aici, ajung pentru totdeauna si iremediabil in inima mea.

Asa cum vorbeam cu unchiul meu: e o minune sa fim cu totii impreuna, cu umorul cela usor ranit taranesc, cu prefacatoria unui cinism curat, nu pentru ca nu ne pasa, ci pentru ca mascam pasarea, pentru ca ne place sa il ridicam pe celalalt si mai sus.

Am urcat pe o scara de lemn sa imi culeg cirese, m-am aplecat deasupra capsunilor cu miros dulce-pamantiu sa le pun in cosul de vitze, am stat la masa cu bunicii mei.

Sunt anumite revelatii in viata care te fac sa pretuiesti ceea ce esti, sa realizezi ceea ce esti si sa te bucuri de minunea firii, de verde, de rosu, rosu spalat, rosu intens, rosu in tufe si rosu in pomi, culoare fructelor si a vinului vietii.

Poet nu esti dat sa fii, om nu esti dat sa fii, iar simtirile mele nu sunt meritul meu, ci meritul unui soi frumos de imprejurari care m-au invatat si, apoi, m-au incurajat sa iubesc

Revelatii...

Sunt extrem de norocoasa in toate sensurile cuvantului si nu o sa las acest noroc sa plece dintre coastele mele, dintre mainile mele.

MISTERUL

2007-05-24T12:09:00.000+03:00

[http://www.art-connection.de/index.html]

simplu...era scris azi printre maximele de la Universitate si m-a atras cel mai mult...

"Lucrul cel mai minunat pe care îl putem întâlni este misterul. La baza artei şi ştiinţei adevărate se află emoţia primară. Cel care nu ştie acest lucru şi nu poate fi curios sau nu mai poate simţi uimire este ca şi mort, asemenea unei lumânări stinse" ( Albert Einstein )

Si...

2007-05-22T15:09:00.000+03:00

daca esti aici, ajuta-ma cu un raspuns la intrebarea asta: crezi ca as gresi daca as publica un articol maine? sau o carte intr-o luna? ar trebui sa ma tem de calitatea slaba? sau ar trebui sa zambesc gandidu-ma ca am lipit o caramida?